Nu am exagerat atunci când am spus că trăim sub o conducere autoritară scăpată de sub orice control, exercitată prin hotărâri de guvern, ordine și instrucțiuni.
Dacă sub pretextul stării de alertă Guvernul sau Comandantul acțiunii închid vaccinații în lagăre pe timp de 30 de zile sau de exemplu mă împușcă pe mine, nu există nici un remediu, nici o posibilitate ca instanțele să anuleze ca nelegale aceste acte administrative înainte de a-și produce efectele.
Hotărârile luate sub pretextul combaterii pandemiei nu pot fi suspendate în justiție, fiind interzis expres, și nu pot fi judecate definitiv în instanțe înainte de a-și epuiza efectele în cele 30 de zile. Doar judecătorii pot anula aceste hotărâri (nici Parlamentul, nici CCR, nici Avocatul Poporului, nimeni) dar este imposibil fără intervenția legiuitorului ca ei să poată judeca după actualele proceduri în timpul scurt de 30 de zile.
Curtea Constituțională este cea care a văzut prima acest pericol și a cerut expres Parlamentului încă din iulie (Decizia 392/2021) să reglementeze o astfel de procedură de urgență. Parlamentul și-a văzut de luptele lui politice.
Suspendarea internărilor în spitale realizată prin Ordin al Comandantului Acțiunii, avizat fie el și de ministrul sănătății, este cea mai deșănțată formă a acestui abuz de putere.
Mai întâi, dreptul la ocrotirea sănătății este un drept fundamental în România ( art. 34 Constituție) și este garantat de stat.
În al doilea rând orice limitare a unui drept fundamental nu se poate realiza decât prin lege emisă de Parlament, fiind neconstituțională afectarea lui prin OUG, hotărâri de guvern și cu atât mai puțin ordine administrative.
În al treilea rând nici măcar Parlamentul nu poate aduce atingere unui drept fundamental dacă prin aceasta dispare cu totul acel drept. Un drept sau o libertate pot fi limitate dar nu pot fi afectate în chiar existența sa.
Dreptul la sănătate este un drept greu tangibil pentru că odată ce statul nu îți acordă îngrijirile medicale necesare este evident că sănătatea însăși dispare, adică dreptul ca atare.
În al patrulea rând, după dreptul la viață, care nu poate fi niciodată limitat – pentru că nu poți să mori doar puțin, cel mai important drept din constituție este cel la integritate fizică (art. 22).
Acesta este intangibil, în sensul că nici măcar prin lege nu poți aduce atingere integrității fizice, de exemplu prin neacordarea asistenței medicale absolut necesară.
În sfârșit, lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate dacă viața sau sănătatea îi sunt pericol este infracțiune, la fel cum infracțiune este împiedicarea intervenţiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent şi grav pentru sănătatea acesteia.
Ordinul nu este nici este nici acum publicat în Monitorul Oficial deși produce efecte de câteva zile iar spitalele își restrâng activitatea și externează bolnavii. Nu l-a văzut nimeni, nici în presă nici în administrație, totul se face pe bază de adrese și instrucțiuni.
Orice ordin se emite în baza unei legi în sensul că pune în aplicare acea lege, o execută. Legea 55/2020 care reglementează ce pot face Guvernul și celelalte autorități administrative în starea de alertă nu permite în nici un fel, nimănui, luarea unor măsuri cu privire la restricționarea activității spitalelor.
Această măsură este specifică stării de urgență și era de exemplu prevăzută expres în Decretul Președintelui de instituire a stării de urgență în România de anul trecut (anexa 2 pct. 8 din Decretul nr. 195/2020).
În sfârșit, ca absurditatea juridică să fie deplină, ordinul produce efecte pe timp de 30 de zile, sub pretextul stării de alertă, în timp ce starea de alertă din prezent expiră în câteva zile (mâine, n.r.), pe 8 octombrie! E ca și cum dl. Arafat însuși ar fi decis direct de capul lui prelungirea stării de alertă în România, deși asta nu o poate face decât Guvernul prin HG, cu respectarea unor condiții stricte trecute în lege.
PS De câteva zile caut peste tot acest Ordin absolut dement, juridic vorbind. Rog pe oricine îl are sau măcar l-a văzut să mă ajute să înțeleg ce scrie în el și pe ce se fundamentează, ce legi și HG-uri se invocă în sprijinul lui.
Adrian Toni Neacșu / Facebook.com
