Patrick Andre De Hillerin: A început de ieri să cadă câte-un ban. Și după aia încă unul, și încă unul, și încă unul. Practic, e aversă de bani deasupra întregii Românii. Primarii n-au decât să alerge cu băștile larg deschise și alea li se umplu de fiecare dată cu grămezi de marafeți. Din care ei, primarii, pot să-și ducă la îndeplinire cele mai ascunse fantezii. Unii i-ar spune chestiei ăsteia belșug, alții îi spun PNRR, eu îndrăznesc să numesc această mișcare o imensă bătaie de joc la adresa banului public.

USR s-a opus din răsputeri proiectului „Anghel Saligny“, spunând că deschide drumul spre furtul din bani publici. Asta, în timp ce Cristian Ghinea meșterea prin spate un mecanism mult mai lipsit de control și de discernământ, numit PNRR, care mai presupune și împrumuturi de 15 miliarde de euro pentru unele chestii absolut neesențiale pentru redresarea economică a României după pandemie.

Că ideea PNRR-ului asta era: să ajute țările UE să-și revină economic și să le dea o mână de ajutor să se pregătească pentru tehnologiile viitorului. Ce a înțeles Ghinea din asta? Nu prea mare lucru, din moment ce a lăsat porți larg deschise ca aproape o jumătate de miliard de euro să fie cheltuiți pe piste de biciclete unde kilometrul poate costa și 200.000 de euro.

Da, asta e marea găselniță a primarilor pentru finanțările din PNRR: să facă piste de biciclete. Dacă va merge fiecare pe standardul de cost maxim, de 200.000 de euro/km, atunci 91 de primării vor construi, cu bani din PNRR, piste de biciclete la nivel local/metropolitan, din cei 180 de milioane de euro alocați pentru asta în Componenta C10, Fondul Local. Și măcar ăștia sunt bani care vin de la UE sub formă de granturi, de fonduri nerambursabile.

Același Ghinea, însă, a mai băgat 3.000 de kilometri de piste de biciclete și la componenta C11, Turism și cultură. Numai că de data asta banii, nu mai puțin de 247,5 milioane de euro, vor fi numai și numai împrumuturi. Cum, într-o țară care are atâtea nevoi urgente de investiții în domenii importante, dar care nu sunt prinse în PNRR, să spargi aproape o jumătate de miliard de euro (427,5 milioane de euro, mai exact) pe piste de biciclete?

Măcar dacă pistele astea ar fi puse la dispoziția celor care merg cu bicicleta la muncă. Ar avea un sens, ar ajuta la decongestionarea transportului în orașe, ar mai reduce poluarea. Dar nu este neapărat cazul. Multe dintre proiectele deja anunțate și depuse sau pe cale de a fi depuse sunt piste de biciclete în pustietate, la care ai nevoie de mașină ca să ajungi, căci cu bicicleta ți-ai rupe gâtul pe piatră cubică, prin șanțuri, șpăngi, prin fum și mii de baionete.

N-ai reușit, ditamai haidamacul arogant, să convingi UE că ai nevoie de bani pentru irigații, pentru modernizarea agriculturii, pentru a preîntâmpina criza alimentară, dar ai pus boticuțul la 427,5 milioane de euro pentru piste de biciclete pe coclauri, dintre care 247,5 milioane sunt bani împrumutați. Cum, cum să împrumuți, în numele unei țări întregi, atâta amar de bani pentru ceva ce putea să mai aștepte?

Țineți minte investițiile aberante din perioada Elenei Udrea, când România, la fel ca acum, traversa o criză severă? Se construiau terenuri de fotbal în pantă, parcuri în mijlocul pădurii, locuri de joacă în mijlocul câmpului, bazine de înot pentru tineret în comune în care mai trăiau douăzeci de familii de bătrâni. Ei bine, acum se vor construi piste de biciclete în prostie. Minimum 4.000 de kilometri în toată țara.

„Dar sunt nouă milioane de biciclete în Beijing, e un fapt, un lucru pe care nu-l putem nega!“, ar putea să ne cânte Cristian Ghinea pe melodia lui Katie Melua, în stilul bășcălios al lui Cîțu, de când era pe cai mari. Așa e, frate, așa e. Dar de ce n-ați mers voi să faceți penerereuri din astea cu deschidere spre jaf și voie bună chiar în Beijing, în cazul acesta? Sau vă era că acolo vă punea statul să vă cumpărați singuri glonțul, după proces? (catavencii.ro)

Articolul precedentO firmă înființată abia de un an și concurând singură, desemnată de CJ Bihor pentru realizarea unui campus școlar. O fi bine?
Articolul următorEDITORIAL. Next level