Ce voiam să-ți zic Câțule? Sunt fericită și eu ca tot românul, cum altfel?
Cel mai mult de când esti tu la guvernare m-a fericit faptul că mi-am pierdut unicul părinte pe care-l aveam din cauza regulilor idioate în contextul pandemiei.
Apoi sunt fericită pentru că ai închis școlile, facultățile, totul de-a valma, ocazie cu care copilul meu a mai achiziționat niște dioptrii si o durere în spate, dar n-ai cum sa înțelegi de ce, pentru că nu știi cum e să stai la birou cu ochii în calculator un an si ceva vreo 10-12 ore pe zi.
Sunt fericită și pentru că s-a mărit prețul la combustibil, energie, apă, în fine, că facturile la întreținere per all vin mai mari cu câteva sute.
De ce să nu recunosc, sunt fericită și pentru faptul că a crescut prețul la toate produsele, astfel încât cu bugetul de cumpărături de acum doi ani, azi iau un odorizat pentru mașină.
Cum să nu fie fericită ca miroase a Caraibe în mașina mea?
Ocazie cu care-mi și recunosc vina de a avea mașină ca voi ăia de dreapta care vă prefaceți de stânga în vinerea verde pe trotinetă.
Mă mai fericește și faptul ca mi-au scăzut veniturile și în consecință nu mai trebuie să-mi bat capul cum sa obțin certificatul vieții, fac concediul acilea la Românica cu voucherele rămase din vremea când o duceam rău și eram nefericită.
De ce să nu recunosc, mă fericește și faptul că acum ne băgăm picioarele în justiție, meritocrație, reguli, că prea ne încurcau mentalul toate astea. Acu’ e infinit mai simplu. Dacă așa vrem, așa facem.
Atât de fericită sunt încât dacă m-aș pricepe la versuri ți-aș scrie o oda închinată fericirii mele și implicit ție. Însă mă pricep doar la înșiruiri de cuvinte și închei în consecință tot cu ce știu.
Vezi? Eu nu mă bag la chestii la care nu mă pricep.
Odată demult, când lucram altundeva, aveam un angajat care voia să-i fericească pe alții. Și când ne era lumea mai dragă primeam după ceafă câte o fericire de-a lui. După câteva fericiri de astea, într-o zi omul a zis: știu și eu că-s prost și știți si voi că-s prost. Da’ ăia m-au pus aici și io nu vreau să plec. Nu ne putem preface o vreme ca și cum n-aș fi prost? Ca să fim fericiți cu toții!
autor: Ildi Topai
