De ce ne pierdem noi, politicienii, credibilitatea, se întreabă fostul europarlamentar bihorean, Emilian Pavel.
Aderarea la Schengen si nenumăratele rezoluții ale Parlamentului European, respectiv nenumăratele solicitări ale Comisiei Europene în acest sens sunt cele mai nocive articole de presă cu privire la activitatea noastră. De ce? Pentru că an de an ”sărbătorim” aceste rezoluții ca fiind victorii și readucem speranța în rândul cetățenilor, deși de 10 ani (an aniversar 2021) nu se întâmplă nimic.
Reafirm aici, așa cum am mai făcut-o și când eram eurodeputat, că aceste rezoluții nu au valoare.
În mandatul meu de Deputat am reușit să schimb formularea într-o astfel de rezoluție, introducând pentru prima dată sintagma ”Parlamentul European CERE consiliului JAI acceptarea RO și BG în Spațiul Schengen”. Rezultatul a fost zdrobitor la vot, dar totuși nu s-a întâmplat nimic. Iată că din nou s-a votat, iar colegii mei, alături de ceilalți eurodeputați salută din nou această decizie, fără a identifica nicăieri o explicație clară cu privire la valoare acesteia. Presa o sărbătorește ca fiind ceva istoric, o aderare fiind practic o simplă formalitate ce urmează a se concretiza ”mâine”, dacă ar fi să ne luăm după articolele din ultimile zile.
Din păcate nu vom intra în Schengen, sau nu acum și nu cu orice preț.
Cât timp nu își doresc țările care blochează sistematic această aderare, noi nu vom fi primiți. Țările sunt Olanda, Franța și Germania, să nu cumva să credeți că nu vreau să le numesc. Eșecul acesta este imputabil în primul rând Președinților României din ultimii 10 ani, adică acelui Băsescu (astăzi Deputat European) și acestui Iohannis, actual Președinte și auto-intitulat prieten al doamnei Merkel, eternul Cancelar german care este aproape să își încheie cariera de excepție.
Partidul Popularilor Europeni a dominat scena politică europeană în ultimii 10 ani și o va domina în continuare, dar noi, cu președinți populari europeni, nu reușim să aderăm la Schengen. Nu contează că îndeplinim toate condițiile tehnice pentru aderare (singurele de altfel prevăzute în procedură). Nu contează că nu am contestat niciodată aceste ”refuzuri diplomatice”, deoarece noi, România, nu am cerut niciodată tranșarea acestei probleme. Contează aceste victorii de etapă, chiar și amicale, să le spun așa.
Mâine tot cu graniță fixă și tot la clasa a doua rămânem. Mâine cu mai puțină încredere în politicieni, exact din aceste motive – încheie fostul europarlamentar.
