Povestea, ne spune cititorul nostru, s-a întâmplat acum doi ani. Prefectul Țiplea, cu mașina instituției, se deplasa spre Beiuș. Pe drum, ar fi fost incomodat de o mașină a Poliției, cu semnalele luminoase și acustice pornite, care mergea de la Hidișel spre Oradea, motiv pentru care prefectul, probabil din plictiseală, s-ar fi apuca să dea telefoane pe la șefii poliției bihorene.
Odată ajuns la Beiuș, incidentul s-a repetat. O altă mașină de poliție, cu semnalele luminoase și acustice pornite, a obligat ditamai mașina prefectului, să se tragă din cale. Așa cum facem TOȚI în astfel de cazuri. Și așa cum trebuie să facem toți, de la prefect la… opincă.
Mașina Poliției a intrat la Tribunal, fapt pentru care, băiat șmecher, prefectul s-ar fi luat după ea pentru ca, odată ajuns acolo, Țiplea să îi ia la întrebări pe agenții aflați în misiune – adică executau un mandat de aducere și să le ceară să se legitimeze!
Iarăși circ, mai ales că polițiștii nu îl știau pe șmecher, iarăși telefoane pe la șefii Poliției, iar apoi, nimic.
Că ministrul penelist de Interne nu ar fi făcut nimic, oricum, era de așteptat, dar că sindicatul polițiștilor a tăcut atâta vreme, probabil că nu e normal.
La fel cum nu e, deloc, normal, dacă informația se verifică pe deplin, ca prefectul să se apuce, în totală ilegalitate, să legitimeze polițiști aflați, sau nu!, în misiune. Vom reveni.
