Știți ceva? – ne scrie o orădeancă în această dimineață. Dacă Meșterul Manole trebuia să se întrupeze undeva, nu putea găsi un loc mai bun decât Oradea!
Oare când au refăcut trotuarul – a fost de curând – nu știau că îl vor sparge în aprilie?
Chiar totul se face după ureche și la întâmplare în primărie?
Chiar nu există nicio viziune, nicio coordonare, niciun plan?
Chiar așa sac fără fund e bugetul orașului încât ne permitem să distrugem ceea ce tocmai am construit?
În fine – scrie orădeanca. Nu mai zic nimic. Dacă spui ceva în orașul ăsta, și dacă o faci cu bunsimț și cu argumente, ți se urcă lumea în cap. Ți se spune să stai la locul tău, să nu cumva să superi pe cineva de sus, că cine știe… Parcă am fi pe vremea lui Ceaușescu!
Ți se spune să stai cuminte, să te bucuri că se face, să nu te întrebi cum, de ce, sau cu cât, să înghiți ce ți se dă, ca într-un orfelinat din alte vremuri și să taci.
Măcar pozele să vorbească, scrie femeia, dacă toți ceilalți găsesc că e normal ce se întâmplă…
Slavă mult iubiților conducători!
