De câțiva ani, Oradea e noua Meccă a liberalilor și a cam tot ce înseamnă dreapta politică în țara asta, avându-l ca mare oficiant al cultului performanței administrative pe domnul Ilie Bolojan, fost primar al reședinței de județ, actualmente președinte de Consiliul Județean, scrie Valeriu Simion Cosma în Libertatea. De acolo se ia lumină și se inspiră cu sârg majoritatea liderilor locali din Ardeal (și nu numai), uitându-se la ce a făcut ca primar și, mai nou, ce face ca președinte de Consiliu Județean, marele far călăuzitor al administrației liberale.
Domnul Bolojan și isprăvile sale politico-administrative au devenit, cu ajutorul mass-media, o veritabilă icoană a competenței și performanței, încât abordarea critică a activității sale e întâmpinată adesea ca o blasfemie, ca un gest iconoclast și plin de ireverență.
Merită scrutată puțin prestația domniei sale, dincolo de stratul gros de PR în care este îmbălsămată de cele mai multe ori, nu doar pentru că numele său a fost constant vehiculat ca posibil prim-ministru, ci pentru că din acțiunile sale și maniera de comunicare putem desluși paradigma guvernării care a debutat recent.
Imediat după mutarea din fotoliul de primar în cel de președinte de Consiliu Județean, domnul Bolojan a demarat o aprigă reformă care viza reorganizarea a 10 instituții de cultură din subordinea CJ și a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, declarând că reducerile de personal din aceste instituții sunt necesare nu doar pentru a face economii la buget, ci și pentru că „nu vreau să belferim sub semnul culturii sau folosind copiii ca scut”.
Aceste reforme și maniera discreționară în care au fost și sunt implementate au fost denunțate ca abuzive de angajați ai instituțiilor vizate, atât în presa locală, cât și printr-o serie de plângeri adresate Consiliului Județean.
Juriștii Consiliului Județean Bihor le-au dat cu Codul Administrativ și Legea 62/2011 a Dialogului Social peste degete sindicaliștilor care susțineau că se încalcă Codul Muncii și un articol din Legea 467/2006, privind cadrul general de informare și consultare a angajaților. Potrivit Codului Administrativ, Legea 62/2011 a Dialogului Social, așa cum a fost croită de Guvernul Boc în anii precedentului val de austeritate și restructurări, nu prevede obligaţia instituţiilor publice „de a consulta angajaţii cu privire la reorganizarea” acestora, ea fiind aplicabilă exclusiv „întreprinderilor care au cel puţin 20 de angajaţi”.
Ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în Împărăția Bihoreană a lui Bolojan nu a suscitat prea multe reacții în mass-media națională, nici la nivel de societate civilă, poate și pentru că există o reținere larg răspândită în a critica ceea ce face omul exemplar al noului model de administrație performantă. Au fost câteva postări și reacții în presă în privința situației revistelor Familia și Varad, rezistența la „eficientizare” culminând cu deschiderea de către UDMR Bihor a unei acțiuni în instanță împotriva deciziilor de desființare a personalității juridice a celor două reviste.
Citeşte întreaga ştire: Azi în Oradea, mâine-n toată țara. Cum prinde aripi ofensiva împotriva asistaților social și a instituțiilor de cultură, pe modelul Bolojan
