Două chestiuni aparent fără legătură: Cori Bush ține un discurs emoționant după ce e aleasă cu un procent zdrobitor în Congres, din partea statului Missouri; de la Guvernul României, o masă cu două capete, Iohannis și Orban, anunță noi restricții anti-Covid, fără să reușească să transmită o fărâmă de încredere – scrie Costi Rogozanu în Libertatea.
O legătură între cele două scene există. Mi-am dat seama entuziasmându-mă în timp ce ascultam discursul lui Cori Bush. Nu e vorba doar despre charismă aici. E vorba despre ceea ce se cheamă îndeobște, într-un mod barbar, ”om simplu”. Cu doi copii, mamă singură, asistentă, Bush nu se dă vreo eroină, ea este o americancă de culoare care a trecut prin toate piedicile posibile, piedici pe care le recunosc și alte zeci de milioane.
Cum ar arăta un ”cetățean recognoscibil” în România? Nu trebuie să cauți profiluri caricaturale de tip ”Las Fierbinți”. Trebuie să te uiți pe statistici, s-o faci aproape științific. Portretul românului simplu: cele mai multe joburi sunt plătite sub o sumă decentă de întreținere (2.600 de lei pentru o persoană adultă – vezi aici), e mare aglomerația pe metru pătrat construit, mamele singure o duc foarte greu, mulți copii se culcă flămânzi, vreo 70% dintre români nu pleacă niciodată în concediu, iar câteva milioane trăiesc într-o zonă incertă, nici angajați, nici zilieri, migranți de multe ori neasigurați.
Și în SUA personaje precum Cori Bush sunt o excepție în lumea politică. Dar sunt. Oameni precum Bush, Ocasio-Cortez îți mai dau ceva speranță, au văzut cum e acolo jos și garanția lor e că nu vor uita ce e acolo. Doar oameni ca ele pot spune lucruri atât de frumoase precum ”vom avea grijă unii de alții până când vom fi cu toții liberi” și vor fi și crezuți de mase.
Suferim de elitism păgubos
Întoarcem privirea către Parlament și Guvern, către politicienii de profesie în general, și constatăm că rata ”pornitului de jos” în România e mai mică decât în SUA, deși suntem o țară infinit mai săracă. Nu avem ”Cori Bush” în politica românească, deși avem o țară plină de destine precum cel al lui ”Cori Bush”. La noi, Cori Bush n-ar apărea la televizor, ar fi acuzată că n-are doctorat. În secret, am judeca-o că n-are destui bani.
Eu nu pretind ca Iohannis să nu fi făcut meditații ca un Sisif ca să-și asigure banii de căsuțe. Dar pretind ca empatia, dar și măsurile anti-COVID pentru o țară ca România, să țină cont de enumerările verificate statistic și științific. ”Omul simplu”, care o duce de la un salariu la altul, e verificat științific, poezia proastă e la Guvern, nu în datele INS, BNR etc. ”Românul statistic” e mult mai real decât majoritatea liderilor noștri politici.
”Românul statistic” ar fi înțeles și cum trebuie abordate niște măsuri anti-Covid. Pentru că e clar că suferim de elitism păgubos, că vin politicieni și specialiști care fac un mix de măsuri cum au văzut ei la știri, ceva combinații de Franța cu Germania și, gata!, livrăm Lockdown 2!
În România nu s-a studiat impactul primului lockdown, s-au luat doar decizii pentru câte un business prieten (ba o păcănea, ba o HoReCa, ba mai știu eu ce). Ori s-au cumpărat tablete mai scumpe ca în magazin, în numele solidarității, distribuindu-se complet aiurea: toți copiii dintr-un sector bogat din București au tabletă, ăia de la țară mai așteaptă.
Măsurile din Franța nu pot fi aplicate în țări cu venituri medii și mici
Un studiu apărut într-o publicație foarte respectată, dedicată sănătății (BMJ), ne indică toate aceste pericole ale deciziilor luate din avion, de politicieni și specialiști care au uitat că sub ei e o lume coomplexă, de cele mai multe ori deja făcută praf economic. S-au constatat următoarele:
Nu trebuie să calculezi doar câți oameni salvezi de virus, ci câți oameni salvezi în general, că te poți trezi că îi salvezi de COVID-19 și îi omori cu foamea – cum s-a întâmplat în India acum 5 luni.
De aceea liderii trebuie să se uite la un tablou mai general al victimelor, și victime COVID, dar și victime sociale de diverse feluri, inclusiv la pacienți care mor mai repede pentru că le-a fost blocat și mai mult accesul la spital.
Țările sărace trebuie să analizeze complex daunele făcute de un lockdown, intervențiile să fie mai bine țintite ca să nu faci pagube și mai mari, ne mai spun autorii analizei citate.
Recesiunile adâncesc inegalitățile și omoară oameni. Criza COVID a făcut deja mai multe victime decât criza din 2009. Situația e și mai perversă pentru că politicienii separă sănătatea de economie. Oamenii de știință citați spun foarte clar: atenție, ce măsuri se iau în Franța nu pot fi aplicate în țări cu venituri medii și mici! Nu pentru că oamenii ar fi primitivi și nedisciplinați, cum crede superficial Ludovic Orban. Ci pentru că acei oameni aveau probleme mai mari decât virusul încă înainte ca acesta să apară: nu aveau acces la medic, nu erau diagnosticați la timp, mureau (cum ne învață Eurostat despre România) oricum ”cu zile”.
Citeşte întreaga ştire: Ce m-a speriat în ce a spus Iohannis la Guvern și cum m-am entuziasmat ascultând un discurs din SUA
