printreranduri.net: „Cazul” Djkokovic nu a fost nicio clipă despre sănătate sau despre pandemie. A fost 100% despre politică și putere.

Pe de o parte, Guvernul Australiei a vrut să dovedească poporului că este intransigent și nimeni nu poate scăpa de vaccinare. În primăvară au alegeri, deci speră și politicienii de acolo să mai câștige niște puncte electorale. Nu contează câți străini trebuie să mai întoarcă de la graniță….

„Regula” birocrației australiene spune că nu intră în țară nicio persoană nevaccinată. Așa înțeleg „autoritățile” de acolo să lupte cu pandemia. Nu îi interesează starea medicală a străinilor, guvernanții australieni sunt interesați strict de starea lor vaccinală. Trebuie să fii musai vaccinat. E tot ce contează! Un om sănătos (testat negativ) nu este acceptat în țară, fiind considerat o amenințare la adresa populației, iar guvernanții au dovedit în acest caz că știu să se „lupte” cu cei care nu se supun regulilor lor (chiar și tâmpite).

Mulți se întreabă care este interesul statului australian: să aibă populație sănătoasă sau doar vaccinată? Cazul Djkokovic dovedește că politicienii de acolo sunt interesați strict de vaccinuri sau, cu alte cuvinte, de bani, putere (cum să o păstreze) și de voturi.

Pe de altă parte, Djkokovic a vrut să dovedească că este „campion” nu doar pe terenul de tenis, dar și pe câmpul de luptă pentru libertate, împotriva vaccinării forțate. Din poziția de number one în clasamentul ATP și-a încordat mușchii la „autoritățile” australiene (puteau fi de oriunde din lume). Și-a asumat să fie primit și tratat ca un infractor periculos, reținut, interogat și pus în carantină. El deja a ajuns erau chiar înainte de verdictul dat de judecătorul australian. Nici nu mai contează dacă își apără sau nu titlul la tenis, pentru foarte mulți el este deja învingătorul moral, eroul pe care mulți îl văd luptându-se cu guvernanții corupți, mincinoși și abuzivi! Să nu se amăgească însă degeaba.

Să nu ne amăgim însă: ”cazul” Djokovic e doar o picătură care nu va schimba cu nimic noul mers al lumii! Peste câteva săptămâni va apărea un nou „caz” și vom uita povestea.

PS.

„Preocupați (și pe bună dreptate) de demersurile lui Djokovic în justiție, am uitat că avem și noi, în România, milioane de astfel de Djokovic. Curțile de Apel din Bacău, Cluj-Napoca, București și Suceava au anulat, prin hotărâri judecătorești, TOATE Hotărârile de Guvern de instituire sau prelungire a stării de alertă, din primăvara lui 2020 încoace. Cea mai recentă hotărâre, din 31 decembrie 2021, cea a Curții de Apel Bacău, anulează nu mai puțin de 22 (douăzeci și două) de astfel de HG-uri! E suficient să citiți motivațiile Curților de Apel pentru a înțelege dimensiunea abuzurilor și ilegalităților autorităților în procedura instituirii și prelungirii stării de alertă.

În ciuda faptului că solicitările anulării integrale a HG privind instituirea sau prelungirea stării de alertă ar fi trebuit să fie judecate de urgență, în interiorul perioadei de 30 de zile de aplicabilitate a acestora, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a programat până acum niciunul din recursurile formulate de Guvern !!! Mai mult, unele recursuri sunt programate abia în … 2023!

Întrebat fiind ce părere are despre faptul că toate propunerile Comitetului pentru Situații de Urgență, aprobate prin HG, au fost anulate de instanțe, Raed Arafat a explicat că:
a) măsurile sanitare respective erau de bun simț, de unde rezultă că Justiția română, anulându-le, e cam nesimțită;
b) măsurile luate în România au fost ponderate, nu au fost instituite lock-down-uri de luni de zile (numai de două luni, spunem noi, izolare care a costat aiurea România cam 10 miliarde de euro);
c) să așteptăm rezultatul recursurilor de la ICCJ, cu alte cuvinte prinde orbul, scoate-i ochii.

Ceea ce se întâmplă în România de doi ani încoace este halucinant. Cetățeanul român nu are niciun mijloc legal de a se apăra în fața abuzurilor. Viața lui este la discreția statului, iar Constituția devine o ficțiune. Guvernul este discreționar, ignorând rolul constituțional al Parlamentului, iar ICCJ se comportă ca o anexă a Guvernului.

E foarte posibil ca atunci când, totuși, recursurile se vor judeca, ICCJ să invoce lipsa de interes, adică oricum HG-urile respective și-au încheiat aplicabilitatea, ce vă mai frământați atâta? Dar dacă, totuși, recursurile vor da dreptate Curților de Apel, ceea ce ar fi firesc, căci e greu de imaginat ca atâția judecători de Curte de Apel să greșească la unison, atunci cineva o să plătească pentru atâtea vieți furate și oportunități ratate” (Varujan Vosganian). (printreranduri.net)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.