Ca să fim, cum se spune, preciși: eu una m-am vaccinat anul trecut de patru ori! De trei ori împotriva Covid și o dată, ca în fiecare an, împotriva gripei. Am făcut-o pentru că așa am vrut. Nu m-a convins nimeni, nu am avut nevoie să mă convingă nimeni de nimic, pur și simplu așa am vrut. Asta nu înseamnă cu după aceea am început să zburd prin oraș și prin baruri în costum de baie. Vaccinul, pe mine cel puțin, m-a ajutat să stau mai liniștită, și mai mult, în casă. O fi iluzia acțiunii, o fi ce o fi, dar eu una asta am făcut. Și acum…
Citesc de câteva zile despre Odiseea (pentru unii) / drama (pentru alții) unui tenismen sârb – se pare că e numărul unu în lume, reținut și apoi, dez-reținut de australieni pe motive de certificate și adeverințe. În fine…, toată lumea știe povestea, nu mai intrăm în amănunte.
Ce m-a șocat însă, e următorul fapt: nu arafații și rafilii și ciucii australieni l-au eliberat pe tenismenul sârb, ci JUSTIȚIA! Și a fost nevoie de justiția australiană tocmai pentru că politicienii și organizatorii turneului de tenis din țara cangurilor/de la antipozi, cum doriți, s-au făcut, singuri, de râsul lumii. Tot scandalul, le aparține exclusiv. E doar vina lor. Sârbul s-a urcat în avion pentru că i s-a spus că e binevenit.
Acum, vacciniștii – de profesie (nu cei sinceri sau dezinteresați, ca mine), se dau de ceasul morții legat de victoria sârbului în Australia. Total greșit!
Tenismenul sârb nu a câștigat nimic. Pur și simplu, justiția, liberă, a decis. E atât de simplu.
PS
Nu am nici cea mai mică simpatie pentru Serbia! Niciuna. Îmi plac însă Justițiile cu adevărat libere, NU cele din lozinci. Am să scriu, poate, cu altă ocazie, cui nu-i plac…
