Un terapeut de cuplu a dezvăluit care este cea mai bună vârstă la care să te căsătorești dacă nu vrei să divorțezi.
Psihoterapeutul Lori Gottlieb, din Los Angeles, a apărut în cadrul podcastului The Diary of a CEO al starului Dragons’ Den, Steven Bartlett, pentru a discuta despre relații, întâlniri și inimi frânte.
Autoarea bestsellerului New York Times Maybe You Should Talk to Someone, citează un studiu al Institutului de Studii Familiale care a afirmat că există o vârstă optimă pentru a te căsători pentru a evita statistic divorțul.
Studiul a susținut că cel mai bun moment pentru a te căsători este în jurul vârstei de 25-30 de ani, afirmând că “cineva care se căsătorește la 25 de ani are cu peste 50% mai puține riscuri de a divorța decât cineva care se căsătorește la 20 de ani”.
Psihoterapeutul a explicat: “Este evident în legătură cu căsătoria la vârste prea fragede, că nu ai abilitățile necesare și nu ești stabil în viața ta, nu ai neapărat maturitatea necesară.
“Dar odată ce ajungi la mijlocul sau la sfârșitul vârstei de 20 de ani, este o perioadă optimă pentru că ai un sentiment mai bun despre cine ești. Știi mai multe despre ceea ce îți dorești și poți crește împreună ca și cuplu”, scrie Dailymail.
Ea a continuat: “Veți avea mai multe experiențe comune și veți ști mai multe unul despre celălalt. Părinții voștri sunt probabil încă în viață de fiecare parte, puteți cunoaște frați și surori, mai integrați în viața fiecăruia’.
De asemenea, studiul a constatat că înainte de vârsta de 32 de ani, fiecare an în plus de vârstă reduce șansele de divorț cu 11 la sută. Cu toate acestea, după aceea, riscurile de divorț cresc cu 5 procente pe an.
Lori a explicat: “Pe măsură ce îmbătrânești, ești mai fixist în felul tău, ești mai rigid, ai așteptări diferite, în timp ce când ești mai tânăr ești mai flexibil. Pe măsură ce îmbătrânim, devenim mai puțin deschiși la minte în ceea ce privește relațiile.
“De asemenea, pe măsură ce îmbătrânim, avem un trecut, avem mai multe experiențe negative, poate că am fost despărțiți. Relațiile care nu au funcționat ne influențează modul în care ne comportăm în alte relații.
Ea a continuat: “Îl pedepsim pe partenerul nostru actual pentru o crimă pe care nu a comis-o. Astfel, dacă ai mai avut o relație în care cineva nu s-a purtat bine cu tine, atunci ai mai puțină încredere în partenerul cu care ești. “
Unii oameni cred că “dacă am mai multă experiență în materie de întâlniri, atunci voi fi un partener mai bun mai târziu”, dar este mai greu pentru că tu ai tot acest bagaj, iar cealaltă persoană de vârsta ta are tot acest bagaj pe care îl aduce cu ea”.
În altă ordine de idei, Lori a dezvăluit că oamenii își stabilesc din ce în ce mai multe așteptări ireale atunci când își caută un partener.
Psihoterapeutul a spus că majoritatea oamenilor renunță după o singură întâlnire pentru că “nu au simțit o scânteie inițială”, însă a dezvăluit că majoritatea oamenilor care au relații de lungă durată nu au simțit nici ei o scânteie la prima întâlnire.
Ea a spus: “Este foarte interesant că oamenii folosesc prima întâlnire ca un ghid, când oamenii care sunt îndrăgostiți și atrași unul de celălalt de multe ori nu au simțit acele scântei la una, două sau trei întâlniri, poate că au fost chiar prieteni pentru o vreme.”
“Oamenii nu-și dau șansa, să se cunoască sau să lase cealaltă persoană să te cunoască pe tine, pentru că au iluzia, datorită aplicațiilor de întâlniri, că sunt mult mai mulți oameni acolo.
Dacă continui să jonglezi cu oamenii, nu vei ajunge niciodată să cunoști pe cineva și să știi dacă acea persoană este cineva cu care vrei să fii.”
‘Întrebarea pe care ți-o pui la finalul unei prime întâlniri ar trebui să fie ‘m-am simțit bine’, dacă răspunsul este da, atunci mergi la o a doua întâlnire, nu trebuie să-ți schimbe viața, vezi ce se întâmplă a doua oară’.
Autorul a adăugat că așteptările în materie de relații sunt diferite atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
Ea a spus: “Cred că pentru bărbați, așteptările sunt construite mai ales în jurul aspectului fizic, în special pentru generația tânără, pentru că ei cresc în aceste “capcane” care sunt postate pe rețelele de socializare și care au filtre. Așa că, atunci când văd oamenii în viața reală, au așteptări foarte nerealiste”. (sursa)
