Astăzi doresc să abordez una dintre cele mai acute probleme cu care se confruntă societatea noastră și statul român. Pe termen mediu și lung, putem afirma că este cea mai gravă provocare cu care ne confruntăm: problema scăderii demografice.
Conform celor mai recente statistici, populația României scade cu aproximativ un milion de oameni la fiecare zece ani. Este o cifră extrem de îngrijorătoare și, din păcate, trebuie să recunoaștem cu toții că, până în prezent, nicio guvernare nu a reușit să gestioneze eficient această problemă, astfel încât să oprim hemoragia de resurse umane.
Una dintre cauzele principale este sporul natural negativ: anual, vin pe lume mai puțini copii decât numărul celor decedați. Totuși, declinul masiv al populației este accentuat și de migrația externă.
Numărul românilor plecați în lume a crescut de cinci ori în ultimii 35 de ani. Astfel, țara noastră a ajuns campion regional la migrația externă, depășind toate statele vecine, potrivit datelor Diviziei pentru Populație a ONU. Ca procent din totalul populației, ne apropiem de 20% – cel mai mare din regiune. România ocupă locul 17 la nivel global, cu peste 5,7 milioane de români care au ales să lucreze și să se stabilească în străinătate.
Datele oficiale ale Ministerului Afacerilor Externe arată că cei mai mulți români au emigrat în Italia, Spania, Marea Britanie și Germania, activând preponderent în domenii precum agricultura, vânzările, construcțiile, sistemul medical sau IT.
Conform celor mai recente raportări ale Institutului Național de Statistică, la data de 1 ianuarie 2024, populația rezidentă a României era de 19,06 milioane, în creștere față de 1 ianuarie 2023 cu 9.861 de persoane. Concret, pe parcursul anului 2023 au emigrat 208.356 de persoane, în timp ce în țară au imigrat 290.344 de persoane. Nu putem, totuși, să ne bucurăm prea mult de această aparentă creștere, întrucât ea a fost determinată în principal de imigrație, care a depășit numeric emigrația. Raportul dintre numărul emigranților români și cel al imigranților străini stabiliți în România este de 6 la 1, potrivit Organizației Mondiale pentru Migrație.
România importă din ce în ce mai multă forță de muncă, în special din Asia. Cei mai mulți muncitori provin din Turcia, Nepal, Sri Lanka, China, India și Bangladesh, conform datelor oficiale ale Inspectoratului General pentru Imigrări. Majoritatea acestora activează în domenii precum construcțiile, HoReCa, transporturile sau retailul.
Doar în ultimii trei ani, peste 300.000 de străini au primit dreptul de a munci în România. Cu toate acestea, în prezent, pe teritoriul țării noastre sunt înregistrați pentru muncă doar puțin peste 102.000 de străini. Ce s-a întâmplat cu ceilalți? Autoritățile nu dispun de date clare: unii s-au întors în țările de origine, alții au plecat mai departe către Vest, iar mulți au rămas în România în mod ilegal, după cum relatează mass-media.
Proiecțiile Comisiei Europene pentru anul 2100 indică un viitor sumbru dacă nu se iau măsuri urgente: România va înregistra una dintre cele mai accentuate scăderi ale populației din Uniunea Europeană.
Acest declin accentuat se va resimți în special în segmentul populației active, cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani. Va fi un șoc generat de ieșirea la pensie a așa-zisei generații a „decrețeilor”, fenomen care va atinge cote maxime începând cu anul 2031. Cei retrași din activitate vor avea nevoie de sprijin, iar problema este că, din urmă, vin tot mai puțini oameni – insuficienți pentru a susține bugetul asigurărilor sociale de stat.
Îmi exprim speranța că actualul Cabinet și ministrul Familiei vor acționa cu viziune și mai multă determinare. Este nevoie stringentă de măsuri proactive și integrate: de la sprijinirea tinerelor familii pentru creșterea natalității – inclusiv programe pentru tratamentul infertilității și reduceri fiscale consistente în funcție de numărul de copii – până la creșterea nivelului general de bunăstare, reflectată prin servicii de sănătate și educație de calitate, creșterea speranței de viață, majorarea constantă a salariilor, îmbunătățirea serviciilor publice și o mai bună adaptare a acestora la nevoile cetățenilor. Astfel, cei plecați să fie încurajați să se întoarcă, iar cei rămași în țară să nu mai simtă nevoia să emigreze.
Nu în ultimul rând, autoritățile vor trebui să gestioneze eficient și problema muncitorilor străini veniți în România, astfel încât, pe de o parte, să stopăm fenomenul muncii la negru, iar pe de altă parte, să evităm situații precum cele din anumite state occidentale, unde controlul asupra acestui fenomen a fost pierdut.
În încheiere, îmi exprim întreaga disponibilitate de a colabora și conlucra atât cu membrii Executivului, cât și cu cei ai Parlamentului, pentru a identifica cele mai bune soluții legislative și politici publice. Trebuie să acționăm rapid și ferm pentru a găsi soluții viabile la această problemă. În caz contrar, statul român nu va mai avea resursele necesare pentru a plăti pensii și ajutoare sociale, iar dacă o va face, costurile vor fi uriașe pentru bugetul de stat. În același timp, declinul demografic va genera și alte dezechilibre structurale grave în aproape toate domeniile: de la economie și piața muncii, până la educație și sănătate.
