În plină ofensivă guvernamentală împotriva asistaților social și a angajaților de la stat, Nicușor Dan, senin, a dat puțin de-a dura pe scări mitul bugetarului care este mult prea bine plătit, indiferent de poziție.
Ni se tot spune, de când Cristian Socol a convins guvernele anterioare să aplice teoria creșterii economice bazate pe creșterea salariilor (wage-led-growth), că este profund greșit, că impunerea unui salariu minim din ce în ce mai mare (și tot sub nevoile minimale, totuși) și creșterea referințelor salariale prin majorarea salariilor angajaților statului nu fac decât să concureze neloial mediul privat și să-i fure oamenii, pe care antreprenorii nu-și mai permit să-i plătească.
Nu știm dacă Nicușor Dan putea evita să-i altoiască la gioale pe alde Turcan și Cîțu, plus ceata lor veselă de apostoli ai antreprenoriatului clădit pe sărăcie. Cert este doar că n-a evitat. Probabil pentru că mintea lui de matematician urbanistic e mai obișnuită să dea drumul realităților decât să le cosmetizeze. Așa că, luat de vâltoarea vorbelor într-o emisiune TV, primarul general al Bucureștiului a spus că un director din PMB câștigă 2.700 de euro pe lună. Și te așteptai să înceapă o tiradă împotriva nenorociților de bugetari, cu salarii nesimțite, care căpușează bugetul PMB și de aia n-are oamenii trotuar, din cauza la bugetar. Dar, când colo, Nicușor Dan a continuat spunând că a vrut să aducă un director nou pe zona de investiții, pe cineva priceput. A vorbit cu omul, i-a descris situația, iar ăla i-a zis că nici nu se pune problema să vină să lucreze la stat pe atât de puțini bani, pentru că el câștigă în mediul privat 7-8.000 de euro pe lună.
Păi, ce-am făcut, nenică? Nu trebuia să ștergem pe jos cu angajații statului? Cu salariile lor mari, cu sporurile incalificabile, cu tot luxul ăsta deșănțat? Cum să spunem că un om bine pregătit, competent, câștigă mai bine în mediul privat decât în templul incaș care este PMB, unde curge aur lichid din cupele de diamant cioplite impecabil de extratereștri?
Ia să facă bine domnul Nicușor Dan și să desecretizeze numele acelui nesimțit care și-a permis să spună că pentru 2.700 de euro lunar nici măcar nu-și ia laptop-ul în pat ca să telemuncească la Primărie ca director. Cum își poate permite cineva să susțină că la privat se plătește bine? Ce-i aia 7-8.000 de euro pe lună? Păi, ce firmă privată își permite să plătească banii ăștia? Cine-s inconștienții? Oare ei nu văd că ditamai multinaționalele, companii cu cifre de afaceri fabuloase chiar și în România, de-abia au de unde scoate salariul minim pe economie pentru angajații lor, care mai și muncesc peste program, deseori, ca să aibă patronatul din ce să le plătească opt ore de lucru pe zi?
Nu, mai mult ca sigur personajul invocat de primarul Capitalei este vreun prieten imaginar de-al acestuia. Unde s-a mai văzut angajat la privat care să câștige de trei ori mai mult decât un angajat la stat care câștigă foarte mult? Unde? Că dacă existau angajați din ăștia, bine pregătiți și bine plătiți, i-ar fi văzut și Raluca Turcan, și Florin Cîțu, și șleahta de apologeți ai salariilor mici.
Na, că am ajuns și la ăștia, la apologeți. Apologeții salariilor mici (altele decât ale lor) sunt ramura cea mai urâtă a daco-geților. Apolo-geți, de fapt, se scrie corect. Ăștia, când daco-geții au simțit că se sting sau, mai bine zis, că se topesc în creuzetul etnogenezei poporului român, și-au împărțit calitățile și defectele între diverși urmași. Exe-geților le-au lăsat capacitatea, uneori enervantă, de a se întreba mereu, chiar și cu voce tare, „Ce a vrut să zică poetul aici?“. Get-be-geților le-au lăsat filonul naționalist, învățându-i să răspundă oricărei probleme cu salvatorul „Suntem aici de două mii de ani“. Bun-geții au moștenit multae silvae și dreptul de a le da pe mâna celor de la Holzindustrie Schweighofer. Fă-geții la fel, dar mai nișat, numai pe pădurile de fag. Ră-geții și mu-geții au moștenit apetența pentru politică a daco-geților și li s-a promis că vor avea mereu un partid unde să se manifeste, fie că o să-i zică România Mare, USR sau AUR. Musa-geții au moștenit latura artistică a daco-geților, ei fiind lăsați să pască muze toată viața. Gad-geții, în fine, au fost înzestrați de strămoși cu mult chef de joacă și cu abilitatea de a face lucruri amuzante, chiar dacă aparent inutile. Ei bine, la final au venit și apolo-geții salariilor mici, cu mâna întinsă după câte o sinecură. S-au uitat daco-geții la ei, s-au consultat, s-au sucit, dar când au văzut că ăia insistă le-au dat ce mai aveau prin cămară: incapacitatea de a vedea pe termen mediu, măcar, lipsa empatiei, o chitroșenie ieșită din comun, prostie cu carul și apetența pentru cât mai multe sinecuri în consilii de administrație ale companiilor de stat.
Cu oricare dintre urmașii daco-geților se putea lua la trântă Nicușor Dan, dar nu cu apolo-geții salariilor mici. Cum să le zici ăstora, chiar și indirect, că de la privat la stat nu pleacă oamenii pentru că sunt bine plătiți la stat, ci pentru că sunt prost plătiți la privat. Cum să dărâmi, fie și din neatenție, un edificiu la care muncesc de atâta amar de vreme alde Păun, Glăvan, ba chiar și Tase Stamule?
Nu e bine, domnule Nicușor, nu e bine. Mai gândiți-vă, mai vedeți cine v-a făcut Nicușorul care sunteți azi… Serios, aveți mai mare grijă când deschideți gura, că una-două vă scalpează apolo-geții salariilor mici, adevărații liberali ai Mamei Omida.
preluare din catavencii.ro autor: Patrick Andre De Hillerin
