Numărul persoanelor încadrate în muncă în UE este la un nivel record. Cu toate acestea, mulți oameni care lucrează continuă să se confrunte cu dificultatea de a face față cheltuielilor de zi cu zi – spune Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene. Aceasta și-a exprimat de asemenea dorința ca fiecare lucrător din Uniune să aibă un salariu minim echitabil care să îi permită un trai decent, indiferent de locul în care lucrează.
Mai mult, spune Comisia Europeană, justiția socială este fundamentul economiei sociale de piață europene și se află în centrul Uniunii noastre. Ea stă la baza ideii că echitatea socială și prosperitatea sunt pietrele de temelie pentru construirea unei societăți reziliente cu cele mai înalte standarde de bunăstare din lume.
Credem că poziția Europei – cum ne place să îi spunem, este extrem de clară! Care este situația la noi?
Deși membri ai aceleiași familii politice cu Ursula von der Leyen, liderii PNL aflați la guvernare în România ne pun prin declarațiile lor în coliziune directă cu Uniunea Europeană! Atunci când vorbesc despre măsurile fostei guvernări de creștere a nivelului de trai – salarii, pensii sau alocații crescute, coroborate cu măsuri active de ocupare a forței de muncă sau de încurajare a antreprenoriatului, liderii PNL se referă la ele ca fiind măsuri populiste, sau bombe! Și, în purul stil neoliberal – toxic în opinia noastră, leagă mereu creșterile de venituri ale populației de creșterea economiei sau de creșterea economică. Altfel, neoliberalii știu doar un cuvânt: austeritate.
Și totuși. Studii realizate cu privire la ultimii cincizeci de ani, arată o discrepanță tot mai accentuată între creșterea productivității angajaților – mai rapidă, și creșterea compensației pe care aceștia o primesc pentru munca, princeperea și timpul lor – mult mai înceată. Și de aici, se nasc probleme sociale majore: angajatorii acumulează tot mai mult, forțând creșterea productivității, dar dau înapoi tot mai puțin celor care le asigură bunăstarea. Apar tensiuni sociale, frustrare, inegalitate și – abia atunci, adevăratul populism de care ne temem cu toții, cel clasic al anilor ’30!
Creșterea inegalităților sociale a contribuit la a aduce lumea – România fiind inclusă, în acest stadiu de profundă fierbere, de nemulțumiri, de discrepanțe tot mai mari între cei care au și cei care primesc înapoi mult prea puțin deși oferă foarte, foarte, mult. În medie, o creștere de un punct la nivelul productivității a dus la o creștere, tot în medie, a compensațiilor salariale cu abia 0.6 puncte! Iată de ce politicile publice de redistribuire a bogăției nu sunt doar necesare, ci și obligatorii! Pentru că angajații consumă. Și consumă în beneficiul altor angajatori. Care la rândul lor au angajați. Care consumă. Mai simplu de atât nu se poate explica.
Într-un studiu realizat recent la comanda Comisiei Europene și care include 34 de țări, se arată clar cum creșterea productivității – condiție impusă recent de premierul PNL Ludovic Orban, nu merge în parlalel cu creșterea salariilor. În sens invers, studiul arată că scăderea salariilor nu este întotdeauna corelată cu scăderea productivității ci, de multe ori, cu factori mult mai cinici luați în seamă de angajatori, precum oferta disponibilă de forță de muncă. Dacă aceasta există, salariile nu cresc. Mai mult, această decorelare produce efecte la nivelul cererii în general, ceea ce influențează atât inflația cât și, desigur, ratele de dobândă. Și ne mai mirăm…
Și să renunțăm odată la această minciună toxică referitoare la muncitorii români! Productivitatea acestora a cunoscut în ultimul deceniu, conform Eurostat, cea mai creștere din UE, cu o medie de aproximativ 35%, urmată de cea a bulgarilor (19%), a polonezilor (18%) și a cehilor (10%)!
Singura concluzie la care putem ajunge este aceasta: actualul guvern a decis să fie profund de dreapta, mai neoliberal decât neoliberalii pe care îi copiază, și să protejeze sau să promoveze doar interesele corporațiilor, nu pe cele ale angajaților români, harnici și din în ce în ce mai exploatați.
NU! Creșterile de venituri nu sunt nici mită și nici pomană. Angajații români își susțin singuri creșterile salariale și chiar și așa sunt trișați. Mai mult, tot cei care le refuză banii meritați prin muncă le refuză și banii de investiții publice pentru că, și o spune tot Europa, marile companii au dezvoltat scheme extrem de complicate pentru a-și ascunde profiturile sau pentru a le duce în paradisuri fiscale, evitând astfel plata taxelor și impozitelor ACOLO UNDE SE REALIZEAZĂ PROFITUL!
De ce nu avem bani de drumuri și spitale? De ce nu avem bani de salarii și pensii? Pentru că astfel de guverne – precum cel al PNL din aceste zile protejează capitalul în loc să protejeze angajatul. Până când?
Taxați bogăția, taxați corporațiile și nu le mai pupați dosul doamnelor și domnilor guvernanți și creșteți veniturile românilor. Uite! Chiar aveți de unde!
