România este într-o alianță militară cu o țară vecină, să o numim Ungaria (în cadrul NATO) care este dependentă energetic de o altă țară (Rusia) cu care România este în război (hibrid) declarat. O a patra țară, Ucraina este cauza războiului cu Rusia.
Ucraina atacă intenționat pe teritoriul rus infrastructura care asigură energia pentru Ungaria, afectând astfel securitatea energetică a acesteia. Kievului încearcă astfel prin şantaj să înduplece Budapesta să nu se mai opună aderării sale la UE.
Așa cum ne-ai declarat până acum toți liderii de stat și de partid, Ucraina este susținută necondiționat de România.
În această situație, se pun două întrebări: cum ar trebui să acționeze România în relația cu aliata sa, Ungaria? Și de ce mai e aliată cu Ungaria dacă susține, prin tăcere, sabotajul Ucrainei împotriva Ungariei?
Ungaria este condusă, conform propagandei, de un “dictator” iliberal cu care România cultivă o relație ambivalentă, în condițiile în care pe teritoriul României trăiește o importantă minoritate maghiară.
Nici Ucraina nu a fost “prietena” României, ci a ajuns să fie susținută doar conjunctural, fiind, cum spune o veche zicală orientală, “dușmanul dușmanului meu îmi este prieten”.
Că Ucraina nu a fost “prietena” României pornește de la problema minorității românești din Ucraina tratată cu dispreț de autoritățile de la Kiev, problemă ce își are sursa încă de la întemeierea acestei republici și disputa sa teritorială cu România de care am cam uitat. Găsiți pe această temă la final “Declarația Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991”!
Că susținem Ucraina din toate punctele de vedere o dovedește și anunțul recent al ministrului Apărării al Ucrainei, Denis Șmihal. După o întâlnire la Kiev cu omologul său român, Liviu-Ionuț Moșteanu, ministrul ucrainean a spus că România va preda în curând Ucrainei un nou pachet de ajutor militar – al 23-lea, conform G4Media. Este pentru a doua oară când Ucraina dă în vileag public ceea ce autoritățile de la București refuză cu îndîrjire să comunice românilor, anume cât ajutor militar primește de la noi. A mai făcut-o odată în februarie anul trecut, când erau doar 15 pachete militare românești, de la invazia rușilor în februarie 2022. În următoarele 18 luni s-au mai adăugat, iată, alte 8 pachete militare și anul încă nu s-a terminat… Oamenii se întreabă, pe bună dreptate, oare cum a valorificat România ceea ce a însemnat efortul de susținere a Ucrainei? Sau am rămas doar cu costurile considerabile (ținute la secret) socializare către populime?
În tot acest timp, președintele Nicușor Dan umblă hai-hui pe cărări de munte precum Calistrat Hogaș, iar când e la muncă, cum ar fi întâlnirea cu ambasadorii români, reușește o însăilare de lozinci și vorbe goale goale în cea mai consacrată limbă de lemn. Iată câteva exemple:
“Tehnologia este tot mai importantă. Război hibrid, inclusiv în zona noastră de Europa. Faţă de aceste schimbări,
diplomaţia trebuie să se adapteze. […] Politica noastră externă trebuie să rămână predictibilă şi coerentă.”
Și asta în timp ce SUA se împacă cu Rusia, UE este umilită, Romania este în criză economică și socială, izolată internațional.
Președintele Nicușor Dan a vorbit, desigur, în stilul său de olimpic la matematică de acum 40 de ani, despre generalități și banalități. Nici nu puteam aștepta la altceva. A fost însă chiar amuzant când a spus că România trebuie să fie zona de tranzit economic între Europa și Asia. S-a referit oare la “canalul” lui Călin Georgescu pe care l-au ironizat idioții cu ștaif din tabăra “pro-eurupeană”?
Acum, Zero-ul pe care aceștia din urmă l-au votat președinte e pus de consilieri să citească lozinci despre aceeași poveste. Și sunt sigur că moluștele cu licențe, doctorate și drept de vot, aprobă de data asta competent și zgomotos. Restul e tăcere!
- Declarația Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991
“Parlamentul României a luat cunoștință de hotărârea autorităților de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independenței Republicii Ucraina.
Parlamentul României reiterează atașamentul față de prevederile Actului final al Conferinței C.S.C.E. de la Helsinki, care admit posibilitatea modificării frontierelor pe căi pașnice, diplomatice.
Parlamentul României declară solemn că referendumul organizat de autoritățile de la Kiev în teritoriile românești încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S., respectiv în Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin, precum și în județele din sudul Basarabiei – este nul și neavenit, precum și consecințele acestuia.
Parlamentul României cere parlamentelor și guvernelor tuturor statelor care vor recunoaște independența Ucrainei să declare expres că această recunoaștere nu se extinde asupra teritoriilor românești menționate.
Parlamentul României se pronunță pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinării, împreună, a problemelor stabilirii unor relații de bună vecinătate și colaborare între România și Ucraina și invită, în acest scop, o delegație parlamentară ucraineană să efectueze o vizită la București cât mai curând posibil.
Parlamentul României solicită Guvernului țării să înceapă de urgență negocieri cu autoritățile de la Kiev în problema teritoriilor românești anexate cu forța de U.R.S.S.
Profund atașat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și ale popoarelor de a-și hotărî soarta, Parlamentul României salută hotărârea autorităților ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independența Republicii Ucraina.
Având în vedere că acest referendum ar urma să se desfășoare și pe teritoriile românești – Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin, precum și județele din sudul Basarabiei – Parlamentul României declară solemn că aceste teritorii au fost rupte din trupul țării, pe Pactul Ribbentrop-Molotov și au fost declarat nul și neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 și de Parlamentul României la 24 iunie 1991.
Desigur, este dreptul Ucrainei să organizeze un referendum pentru independența sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privința teritoriilor românești anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparținut niciodată Ucrainei și sunt de drept ale României.
Această declarație a fost adoptată de Parlamentul României în ședința din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.” (T.N.)
