CTP: Numărul exact de vaccinuri în plus contractate de trioul Cîțu-Voiculescu-Mihăilă e controversat. Clar este însă ordinul de mărime: zeci de milioane de doze care n-aveau din start nicio șansă de a fi folosite. Or, a semna așa ceva angajând statul, fie este actul unui creier pané, fie este vorba de un comision pe măsură – sunt primele explicații plauzibile. Mai există însă cel puțin una.
S-o luăm în ordine ierarhică. Premierul Cîțu a făcut din vaccinare un obiectiv peste cele de sănătate, social sau economic, unul de propagandă politică personală. În primăvara lui 2021, Iohannis, cu singurul scop să scape de Orban, îi deschisese lui „Florin” perspectiva de a ajunge șeful PNL. Cîțu era premierul României, căciulă care deja îi cădea pe ochi. Orbit și mai rău de momeala lui Iohannis, a aruncat mita pentru partid în teritoriu numită programul „Anghel Saligny”, zburându-l pe ministrul Justiției, S. Ion, când acesta a refuzat să dea aviz pozitiv. A dat drumul unor discursuri heirupiste despre vaccinare, un soi de „cincinal în 4 ani și jumătate”. În realitate i-a ieșit pe jumătate, doar 5 milioane de vaccinați, față de 10, cât „trasase sarcină” atât sistemului medical, cât și populației pentru luna septembrie. Va fi mers până la a împinge o lege feroce, care interzicea angajaților să vină la muncă dacă n-au certificat verde de vaccinare.
Totul, ca să-și umfle umbra. În astfel de condiții, apare firească forțarea achiziției de vaccinuri cu mult peste populația eligibilă pentru vaccinare a țării (cam cum se raporta strânsul recoltei pe vremea lui Ceaușescu, de pe un număr de hectare însumând mai mult decât suprafața României) fără ca Bruxellesul să fi cerut asta vreo clipă. Operațiunea făcea parte din tabloul Cîțu Superman al vaccinării. Cine s-a opus, adică ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a fost și el dat afară din gâtul mâinii.
Pe V. Voiculescu l-a pus pe făraș nu deoarece, ca ministru al Sănătății, s-ar fi opus contractărilor grandomaniacale de vaccinuri, că nu s-a opus, ci din pricină că „Vlăduț” încerca mereu să-i ia prim-planul, culmea fiind conferința de presă organizată la concurență cu cea a prim-ministrului. De altfel, dl Voiculescu este cel care a semnat și înaintat în ședințele de guvern documentele (ne)justificative, potrivit DNA, pentru achiziții. Nu s-a împotrivit, nu și-a dat demisia, n-a vrut să fie demis. Căci mult îi plăcea jilțul de ministru, pentru care azvârlise cât colo, pe loc, cu alegătorii săi cu tot, postul de viceprimar al Capitalei, responsabil cu probleme de Sănătate, în care fusese ales de cetățeni, nu numit de Partid. Acest post îl considera o umilință după ce fusese depășit de Nicușor Dan, preferat de liberali în cursa pentru Primar General. De aici și preocuparea lui obsesivă, în puținele luni cât a fost ministru, să se încaiere cu PNL. Nu să facă ceva constructiv, care să rămână, pentru oamenii bolnavi – i-am spus asta nu o dată. Cât despre achizițiile mamut de vaccinuri, nu mi-a cerut părerea niciodată.
În cazul Ioana Mihăilă, e vorba doar de o mediocritate conformistă, care executa cu zel ce i se spunea de sus – funcția de ministru era o pleașcă pe care nici n-o visase.
Prin urmare, cauza prostonebuniei mormanelor de vaccinuri degeaba, care dă acum multă apă la moara antivaxerilor, simionilor, șoșocaților, nu e șpaga. E gustul românesc amețitor al măririi, al funcției, al puterii, de unde să-i poți călca pe cap pe ceilalți, stârnind teamă și admirație. Cel mai bine o spun versurile unei cântări de demult:
„Pești de decor
Pești de interioare
Pești mici, chiar foarte mici
Da` vor… o undiță mai maaare!”. (republica.ro)
