Patrick Andre De Hillerin: „Bunicul meu a fost soldat, tata a fost soldat. Eu, cu ceva noroc, eram la Paris atunci când a început războiul!”
„Tatăl meu a fost catolic, croat. Mama mea ortodoxă, sîrboaică. Soția mea este musulmană.”
„N-am fost în postura de a urî pe nimeni. Am fost trist pentru toți ceilalți.”
„E dificil de înțeles că nu învățăm nimic din istorie, că repetăm același război la fiecare 50 de ani…”
Sunt fragmente dintr-un interviu dat de Goran Bregovic în 2018 AFP (Agence France Presse) și preluat de France 24, înainte de a-și începe turneul mondial cu spectacolul-concept „Trei scrisori din Sarajevo”.
Stăteam aproape de Marea Neagră, la marginea plajei din Mamaia, la începutul lui septembrie 2017, vorbind cu Goran despre acest proiect, despre „Trei scrisori din Sarajevo”, pe care voia să-l lanseze mai înspre iarnă și pe care speram să-l pot aduce la Tulcea în 2018, anul centenarului Marii Uniri. Speram să pot organiza pantru zile de concerte rock: trei zile cu trupe și artiști din Basarabia, iar la mijloc, între Gândul Mâței, Zdob și Zdub și Carla’s Dream, cântând fără a o face explicit despre visele noastre de reunire, să se strecoare povestea tristă a unei federații care s-a destrămat aproape inexplicabil.
„Ceea ce vedem astăzi în Europa, am văzut mai întâi în Sarajevo. Un vecin care îți era un bun vecin ieri, vine astăzi și te împușcă pentru că ai altă religie”, spunea Goran, cel care n-a fost „în postura de a urî pe nimeni”, cel „trist pentru toți ceilalți”.
De duminică încoace, mai abitir de luni, de când s-au risipit aproape complet aburii week-endului, Goran Bregovic este inamicul numărul 1 al tuturor românilor care veghează la bunul mers al ordinii pe planetă. Goran Bregovic este, peste noapte, un susținător al războiului, un promotor al său, un susținător al lui Putin, un înfocat partizan al invadării Ucrainei de către Rusia.
De când și de ce? Păi pentru că așa a decretat regimul de la Chișinău al Maiei Sandu, eroina poporului, care dejoacă lovituri de stat cu luni înainte ca cineva să le fi planificat și se folosește de asta pentru a interzice instituții de presă fără alte explicații. poate faptul că nu-i dedicau ode a fost un un motiv.
Dar este Goran Bregovic un putinist, un susținător al războiului pe care, de fapt îl urăște, a făcut el declarații în care să aplaude invadarea Ucrainei de către Rusia?
NU! Nu există nici măcar o singură declarație pro-război a lui Goran Bregovic. Nu vreo declarația favorabilă războiului din Ucraina, ci nicio declarație pro război făcută vreodată. Niciuna. Nu există nci o declarație pro-Putin a lui Goran Bregovic, nu există nimic din tot ce îi este pus în cârcă zilele acestea.
„Atunci când Iugoslavia s-a spart în bucăți, ca urmare a unei serii sângeroase de războaie interetince, la începutul anilor 90, Bregovic, spre deosebire de mulți alți artiști, a refuzat să se situeze în vreuna dintre tabere”, mai nota France Presse în 2018.
În 2015, Goran Bregovic a susținut un concert în Crimeea. Imediat după aceea i-au fost anulate concertele pe care le avea planificate în Ucraina și în Polonia.
Cu aceeași tristețe a sa „pentru toți ceilalți, Goran Bregovic a declarat, atunci, după ce ministrul de externe de la Kiev a cerut public să nu i se mai permită accesul în Ucraina: „Noi, cei din Balcani, simțim mereu măreția culturală care vine spre noi din est. Vestul are mereu o mică paranoia din cauza asta, sper că această paranoia va trece și se vor inventa niște pastile pentru asta”.
Asta este. Asta este singura declarație a lui Goran Bregovic pe care s-a construit tot cazul celor care-l acuză zilele astea că este pro-războinic, filo rus, susținător al lui Putin.
Pe 7 august 2014, la câteva luni după anexarea Crimeei de către Rusia, un tânăr actor ucrainean posta indignat pe Facebook, cerând demisia ministrului culturii din Ucraina. Actorul, al cărui nume era și este Volodimir Zelenscki, protesta împotriva proiectului ministrului culturii de a interzice artiștilor din Rusia să mai intre în Ucraina. Zelenski scria atunci că a le interzice artiștilor ruși să intre în Ucraina înseamnă că politicienii ucraineni îi consideră pe artiști legume (Ucraina interzisese deja importul de legume din Rusia): „Dar când am devenit noi, artiștii, legume? Eu, personal nu-i consider pe frații noștri artiști legume”, spunea Zelenski pe 7 august 2014.
Grămezi de imbecili utili, mormane de cretini spălați pe creier molfăie, de luni dimineață încoace, mantra „Goran Bregovic este un criminal, susținătorul lui Putin și al invadării Ucrainei!!”.
Brusc, nu se știe cum, Goran Bregovic a devenit direct criminal. Criminal, băi nene!
e drept, din 2015 și până astăzi Goran Bregovic nu a mai cântat în Ucraina și nici în Polonia. Dar a cântat peste tot altundeva în restul lumii, de nenumărate ori: în Franța, în Germania, în Austria, în Italia, Spania, Portugalia, Grecia, America de Sud, Statele Unite ale Americii, și cam în toate țările UE, de fapt. Din 2015 și până astăzi, Goran Bregovici a susținut cel puțin două concerte pe an în România. Toamna aceasta are planificate alte două: Unul pe 2 septembrie și altul pe 7 octombrie. Între ele se mai strecoară un Leipzig, un Paris, o Atena și așa mai departe.
Kalașnikov, melodia pe care adoratorii imbecilităților de tot felul o declară imn războinic pro-rus este orice numai odă dedicată armelor nu.
Kalașnikov este compusă de Goran Bregovic pentru filmul Undergorund al lui Emir Kusturica, iar versurile, în limba romani, sunt scrise de Slobodan Salijevic. În lumea subterană, la propriu, a iugoslavilor (inclusiv țigani) invadați de Germania nazistă și Italia fascistă, niște oameni alienați trăiesc, iubesc, se tem și ar lupta dar nu prea au chef să moară. „Când frații mei, frații mei lipsesc, hei ya!/ Dumnezeule…/ Dumnezeule…/ Doamne, dacă trebuie să caut prin oraș/ după un mare Kalașnikov?/ Kalașnikov, Kalașnikov, Kalașnikov…”
Și, uite așa, niște oameni care se plâng că ar trebui, eventual, să pună mâna pe amre și să tragă, devin simbol al războinicului putinist însetat de sânge. Putiniștii deceniului 5 al secolului trecut. Marș, mă!
Goran Bregovic nu este nici putinist, nici susținător al războiului, nici militant pentru invadarea Ucrainei, nici agent comercial pentru AK-47.
Iar dacă tânguirile pentru pace ale lui Goran și ale personajelor sale bizare sunt interpretate de cretini drept imnuri de război, nu-i vina artistului, ci a cretinilor. Artiști sunt, din nefericire, din ce în ce mai puțini. Cretini, însă… (catavencii.ro)
