Guvernul se pregătește să adopte unele măsuri pentru limitarea cheltuielilor și reducerea risipei banului public. Este nevoie de astfel de măsuri pompieristice pentru că, așa cum știm, execuția bugetară pe primul trimestru al acestui an nu arată deloc bine.
Pe lângă problema ANAF care nu și-a îndeplinit planul de colectare asumat, mai există o problemă mare și în privința absorbției banilor europeni din exercițiul financiar 2014-2020 și din PNRR. Sunt circa 20 de miliarde de lei care nu au mai ajuns la buget, ceea ce trebuie să recunoaștem este o gaură îngrijorătoare.
Dacă ar reuși să colecteze corect taxele și impozitele, ANAF ar reuși fără nicio problemă să suplimenteze veniturile statului cu aproximativ 20 de miliarde pe an! 20 de miliarde de euro! Tot ce ar trebui să facă este să adune de acolo de unde trebuie, conform legislației in vigoare! Nu ar trebui să facă nimic extraordinar pentru a rezolva o problemă ce putea fi evitată. Din păcate însă, ANAF nu reușește să colecteze atât cât ar fi necesar și cât ar fi normal. Statul român, pur și simplu, nu poate sau nu vrea să se atingă de unii, așa că soluția găsită este să-i taxeze și mai mult tot pe cei care deja plătesc!
Pe lângă banii colectați de ANAF așa cum trebuie, dacă și ministerele ar fi în stare să acceseze toate fondurile europene destinate României, nu doar că problema deficitului bugetar ar fi rezolvată, dar am reuși chiar să ajungem pe plus. Iată, așadar, două modalități pentru a rezolva o criză, care, în mod normal nici măcar nu ar fi trebuit să apară. Incapacitatea instituțiilor statului de a colecta și de cheltui corect banii publici indică eșecul adevărat al statului român, o problemă despre care președintele, altă dată extrem de activ, astăzi tace.
Astăzi, statul român taxează mai mult munca decât capitalul. Suntem pe locul al doilea la nivel european în topul celor mai taxate salarii. Avem cea de-a doua cea mai mare sarcină fiscală pe forța de muncă, în timp ce suntem un adevărat paradis fiscal pentru giganții multinaționali care reușesc să facă profituri foarte bune în România, profituri pe care le exportă cu succes în alte țări, astfel că bugetul nostru național este mereu fentat. Vorbim despre o practică legală, însă total imorală.
În această perioadă sunt în lucru noi măsuri pentru a taxa munca: vrem să interzicem cumul pensiei cu salariul de la stat, vrem să înghețăm salariile plătite din fonduri publice și să introducem un impozit mai mare sau progresiv. Chiar dacă necesare, aceste măsuri arată că, deocamdată, Guvernul ezită să-și întoarcă fața către adevăratele soluții pentru ieșirea din această criză bugetară: taxarea mai mare a capitalului!
În același timp, evaziunea continuă să rămână la o cotă periculoasă. Cei care nu plătesc acum taxele și impozitele pe care ar trebui să le plătească pe legile în vigoare, nu le vor plăti nici de acum înainte, căci știu cum să le ocolească sau au găsit ”soluții” pentru a fi ocoliți! Totodată, cei care plătesc deja, vor plăti și mai mult! Cred că ne îndreptăm către o variantă inacceptabilă!
În acest context, cred că ar fi oportună introducerea taxei de solidaritate pe care PSD a propus-o cu câteva luni înainte. Atunci nu știam despre gaura bugetară imensă, însă, acum, această măsură devine una necesară și oportună mai mult ca oricând. Promovarea solidarității sociale și a echității trebuie să fie principiile care orientează politicile bugetare ale statului. Pe lângă interdicția cumulării pensiei ”tinerilor pensionari” cu salariul la stat sau supraimpozitarea veniturilor din pensiile/salariile care depășesc salariul brut al președintelui României, se impune impozitarea cu 1% a cifrei de afaceri pentru toate acele companii – aproape toate corporații multinaționale – care plătesc un impozit pe profit mai mic decât echivalentul a 1% pe cifra de afaceri!
Așa cum orice IMM poate să achite 1% impozit pe venit și marile companii pot și trebuie să ajungă să plătească măcar tot atât. Nu inventăm noi roata și nici nu prigonim companiile multinaționale. Pur și simplu extindem și în România o viziune și o politică europeană. Taxa de solidaritate este aplicată în Uniunea Europeană încă din septembrie anul trecut: orice companie, indiferent că plătește impozit pe profit sau impozit pe venit trebuie să plătească și în România minimum echivalentul a 1% din cifra de afaceri. Este o chestiune de bun simț și, în ultimă instanță, de echitate dar și de respectarea reglementărilor europene, cum este de exemplu directiva privind încasarea impozitului în țara în care se realizează profitul.
În concluzie, statul român trebuie să continue și să intensifice lupta împotriva evaziunii fiscale, la fel cum trebuie să o continue și pe cea împotriva ingineriilor și optimizării fiscale, la care recurg, în special, marile companii pentru a evita cât mai mult plata taxelor și impozitelor în România. În același timp, statul nostru trebuie să taxeze mai mult capitalul și să reducă povara fiscală asupra muncii. Este viziunea de stânga pe care sper că noul Guvern, condus de PSD, o va reuși s-o implementeze începând cu a doua jumătate a acestui an!
Declarație politică, 03.05.2023, Senatul României
