Puteți citi episodul pilot din această serie aici.
printreranduri.net: Analizând participarea protestatară din România, unii analiști au identificat o formă a democrației semi-directe, o ”formă sui-generis de organizare și conducere a societății românești – o democrație de tip reprezentativ, în care puterea continuă să aparțină partidelor politice, dar ale cărei corecții sunt datorate acțiunii directe a cetățenilor” (Radu & Buti 2019). Cu alte cuvinte, protestele demos-ului ar fi, de fapt, ”întoarcerea la popor” în afara instituției votului și a mecanismelor democrației reprezentative.
Alți comentatori au avut tendința de a da o interpretare mai puțin luminoasă democrației străzii și au considerat-o ”casă de toleranță a utopiei”. Piața Universității în mod particular, și prin extensie orice altă piață din țară, unde s-a manifestat demos-ului nu ar fi fost altceva decât spațiul unde ”manifestanții pierd întotdeauna, în care demonstrațiile nu au niciodată succes” (Pătrașcu 2012). ”Piața” ar fi spațiul revoltei eșuate din 1990 până astăzi, locul unde oamenii se adună, strigă și pleacă acasă. ”Piața Universității pare un fel de bordel al nemulțumiților, al revoluționarilor și al utopiștilor. Ți s-a făcut de revoluție? Du-te în Piața Universității și-ți trece! Aici vii și „te refulezi” […]. În spatele aparenței seducătoare a Pieței Universității se află amintirea unei înfrângeri dezastruoase pe care manifestanții au suferit-o în totalitate în fața Puterii. Frica asociată acestei înfrângeri, dar și istoricul unor mult mai palide manifestații organizate aici, fără nicio urmare pentru viața politică, subminează de la bun început orice șansă de reușită a manifestațiilor din această zonă” (Pătrașcu 2012).
Oare chiar fără ”nicio urmare” pentru viața democratică să fi rămas toate manifestările demos-ului? Înlăturând vălul discursiv și după decantarea diferitelor narative – menite a legitima, a explica (crea sens), a mobiliza și determina acțiune – întrebarea fundamentală este: după peste 30 de ani de contestare politică ce s-a schimbat cu adevărat în democrația românească și cât de mult au influențat protestele și contestarea politică forma democrației de astăzi? Au reușit ele să producă ”urmări” și schimbări profunde la nivelul sistemului politic sau doar s-au limitat la schimbări ocazionale care nu au afectat însă ”esența” sistemului?
Continuare în episodul de mâine! (printreranduri.net)
