„Este o victorie importantă pentru noi, PNL, să avem primul premierul, mai ales pentru că suntem partidul mai mic din coaliție” – Florin Vasile Cîţu, 18.11.2021, după negocierile cu PSD pentru formarea noului guvern.
Marea „victorie” a echipei câștigătoare din PNL este că în doar câteva luni, din partidul dominant al guvernării de „dreapta” și cu un premier plin a „reușit” să ajungă un partiduleț (în picaj în sondaje), aflat la cheremul „ciumei roșii” și cu premier la jumătate de normă (rotativă). Din principalul partid al guvernării, PNL ajunge partenerul minor în fața alianței PSD-UDMR. Mari strategi, toți! În frunte cu Cîțu și Johannis! Vizionari, de-a dreptul!
Cum au reușit peneliștii să se faulteze singuri? Așa cum observa cineva, atât Klaus Iohannis, cât și Cîțu și echipa sa câștigătoare din PNL s-au crezut deosebit de deștepți și i-au crezut pe toți ceilalți deosebit de proști.
Stau să mă întreb oare ce sentimente îi încearcă pe vajnicii „luptători” pentru democrație și stat de drept, pe „urmașii” lui Brătianu și pe cei care au ieșit pe străzi tremurând de frig dar strigând din răsputeri și din adâncul sufletului „muie PSD”? Oare ce simt aceștia când îl văd pe Johannis și #echipa câștigătoare din PNL readucând PSD la guvernare și nu oricum ci pe cai mari? Oare cât de mândrii sunt de ce au realizat? Sau oare le-o fi rușine? Scârbă?
Oare ce au simțit când și-au dat seama că s-au amăgit singuri, că – orbiți de ura împotriva PSD – nu au văzut / s-au prefăcut că nu văd ceea ce era acolo de mult: mizeria umană a favoriților lor politici, fățărnicia celor pe care i-au susținut și votat? Pe unii dintre ei chiar i-au adulat și erau în stare să sară la gâtul celui care îndrăznea să le spună ceea ce ei refuzau să vadă (din aroganță, din prostie): că sunt niște ticăloși care se pricep doar să fure și să repete lozinci pentru fraieri. Oare ce simt membrii de rând ai PNL când văd târguiala liderilor lor tocmai cu reprezentanții „ciumei roșii” pe care au fost puși să-i înjure și să-i scuipe în ultimii șapte ani?
Trebuie să fie extrem de dificil (din punct de vedere moral) să fii penelist și să te uiți în ochii celor care te-au votat…
La fel de greu trebuie să le fie și tinerilor „frumoși și liberi”, dar și neo-marxiști cu ifose de salvatori ai patriei. Oare ei ce mai zic după ce „Superman” Cîțu i-a umilit până au părăsit guvernarea, iar acum degeaba se mai cer înapoi pentru că nu mai vrea nimeni să guverneze cu USR. Atât de „valoroși” s-au dovedit… Oare cum se simte când politica muii se întoarce împotrivă ca un bumerang, azvârlindu-te înapoi în Opoziție alături de ceilalți populiști de la AUR? O fi bine? O fi rău? Oare cum mai „salvează” ei România? (printreranduri.net)
