Doru Bușcu. La fel ca Nicolae Ceaușescu, Florin Cîțu a avut o copilărie și o tinerețe cu performanțe de cizmar. Căzut la treaptă și la facultate așa cum a căzut nea Nicu la examenele de ucenic, nea Florin s-a căpătuit și el, pînă la urmă, tot în politică.
La fel ca Nicolae Ceaușescu, a făcut pușcărie și a mințit în legătură cu anumite fapte din trecutul său. Ceea ce citim noi azi în CV-urile lui modificate și pline de ștersături seamănă cu biografia revoluționară a piticului din Scornicești, care a umplut documentele de partid cu vitejiile și recordurile false ale tinereții sale. Dacă Ceaușescu a găsit înțelegere școlară în URSS, unde a absolvit în condiții misterioase o școală de generali, Cîțu s-a învîrtit de diplomă în altă superputere a lumii, SUA, și a ieșit specialist în finanțe după o poveste la fel de trasă de păr.
Amîndoi au ajuns la putere în urma unui război dus în interiorul partidului, unul la moartea lui Dej, altul la agonia lui Orban. Amîndoi au făcut datorii care au întunecat viitorul țării, Cîțu ceva mai mari. Odată ce s-au văzut în vîrf, și Nicolae Ceaușescu, și Florin Cîțu și-au dezvăluit adevărata fire ineptă, agresivă și autoritară, tipică oamenilor mici de statură, care cred că mărirea contează.
Și-au lichidat fiecare nu numai tovarășii de drum, ci, mai ales, pe cei care i-au susținut în ascensiune. Impostori și nesiguri pe ei, atît Nicolae Ceaușescu, cît și Florin Cîțu au înlocuit priceperea cu răsteala și au acționat aproape simetric pe linia „cine nu e cu mine e împotriva mea“.
Comparația între acești titani din județele vecine Vîlcea și Olt nu e atît de forțată cum poate părea la prima vedere, decît dacă luăm în calcul și marea deosebire dintre ei, și anume faptul că Ceaușescu era devotat cauzei, avea un plan și muncea pînă cădea lat. În rest, cei doi oameni politici stau umăr la umăr. E destul să-l pui pe Cîțu în fruntea Partidului Comunist din anii ’80 ca să înțelegi că poporul n-ar fi stat mai puțin în frig și în întuneric. Am fi îndurat aceeași foame și cu Tovarășul Florin la Comitetul Central, fără să mai fi avut, asta e clar, atîtea hidrocentrale și atîtea blocuri noi.
Diferența mare dintre anii comunismului și ceea ce se întîmplă azi cu susținerea isterică a lui Cîțu este că atunci nu exista alternativă. Azi e libertate (și democrație), iar partidul are cel puțin cinci variante de înlocuire, toate mai bune decît Cîțu. De ce, cu toate astea, PNL se încăpățînează să-și distrugă ultimele unități de credit în fața populației și să-l susțină cu ghearele și cu dinții pe acest frate spiritual al lui Nicolae Ceaușescu, pe acest ucenic frustrat și agresiv, care pare uneori normal doar fiindcă nu s-au întrunit condițiile să arate mai mult totalitarism?
PNL a dat cu totul uitării populația, economia și societatea, nu s-a mai prefăcut că îi pasă de cuvinte și s-a lăsat în voia năravului. I-a dat dracului pe Brătieni și, ca orice bandă politică de actualitate, a atacat bugetul statului ziua în amiaza mare. PNDL 3 a fost proiectat ca un fel de jaf al secolului, al doilea ca mărime după atacul la PNRR.
Era nevoie, deci, de un mediocru cu ambiții de parvenire ca să semneze toate actele necesare, și așa a fost desemnat în fruntea guvernului Florin Cîțu. Rareș Bogdan și ceilalți capi ai tubulaturii de colectare au jurat cu cuțitul în dinți în fața clientelei de partid că vor acționa maneta Cîțu și vor revărsa în rețea banul lichid obținut din împrumuturi cu dobîndă mare. De aceea și-au băgat toți boturile în fotografia de susținere, de aceea sînt în stare să înjunghie și să spintece numai să rămînă Cîțu acolo unde e.
Sigur că și complicele de lemn de la Cotroceni face parte din proiect. Iohannis, ca și PNL, vrea să scoată USR+ de la guvernare. E o operațiune de înlăturare a martorilor. Iohannis nu vrea să aibă obiecții în Guvern și, mai ales, nu vrea să-i tulbure cineva numirea procurorilor. Iar suma acestor lăcomii politice e Florin Cîțu. Prin el se poate opera nestingherit partidul, prin el se pot sifona bani, prin el se pot îndepărta miniștri incomozi de la USR+. Toate aceste sarcini sînt asumate și duse la capăt de micul tiran cu părul rar, hrănit cu mitul importanței sale și cu visul de mărire al cizmarului din Scornicești.
Dacă voiau doar să guverneze, Iohannis și PNL puteau guverna fără probleme cu USR+. Dar ei vor să și fure. Vor să fure fără martori și fără să împartă. Căci au multe de împărțit: de la bani și funcții la ofițeri și procurori. În sacul tîlharului politic se află comori ce nu se pot împărți. Găsești acolo averi și NUP-uri, imunitate și răzbunări, sex și nemurire și, mai ales, măruntul și falsul sentiment al grandorii. Pe astea le apără azi liberalii cînd se îndeasă cu ochii holbați în fotografie. Iar Cîțu tronează în mijlocul lor și iradiază aceeași incompetență rea din pozele cu Ceaușescu.
