“Toți cei care știm câte ceva despre muzeele din România, știm că Aurel Chiriac merita, cu prisosință, un nou mandat la conducerea Muzeului Țării Crișurilor. Cine nu știe asta, habar n-are ce înseamnă muzeografie!
Doar că un individ care se suprapune perfect profilului baronului local, așa cum acesta a fost definit de Cristian Tudor Popescu, și anume, domnul Ilie Bolojan, un om cu un nivel de cultură aflat la standardul absolventului de gimnaziu, a hotărât altfel.
Că a făcut-o prin intermediul unor colegi de breaslă, persoane, altfel, respectabile, nu vreau să comentez. Nu am să judec motivele pentru care colegii mei – repet, oameni pe care îi respect – au cedat și au acceptat să îl nedreptățească pe Aurel Chiriac. Eu știu că vina principală aparține „factorului politic“, omului care crede că, doar pentru că a fost ales la conducerea unui consiliu județean, are dreptul de a decide ce este bine și ce este rău pentru instituțiile de cultură din județ.
Îl cunosc bine pe Bolojan. Mi-a fost șef direct, în Guvernul României. Este genul de om foarte bun pentru a curăța străzile de șobolani și câini vagabonzi și pentru a obține fonduri necesare asfaltării unui bulevard. Problema lui este că are o părere atât de bună despre el, încât își imaginează că este bun la orice: de la brutării la teatre și de la administrații financiare la biserici. Și este vina cetățenilor județului Bihor că au ales un asemenea personaj în fruntea lor, pentru că un partid respectabil, cum este PNL, nu a fost capabil să propună pe cineva mai competent și mai inteligent pentru conducerea județului. Dar nu voi intra în aceste detalii.
Problema mea este că domnul Bolojan și-a întins crasa-i incompetență culturală într-un domeniu care îi este la fel de străin lui, cum îmi sunt mie rachetele nucleare. Bolojan este o nulitate absolută în domeniul muzeelor, dar el nu și l-a mai dorit pe Aurel Chiriac, un mare muzeograf al României, la conducerea Muzeului Țării Crișurilor.
Nu are rost să analizez aici motivele lui meschine și stupide pentru această decizie. Vreau, doar, să remarc faptul că ar fi cazul să nu rămânem, cu toții, muți. Nici noi, muzeografii și managerii de muzee și de instituții publice de cultură, și nici prietenii mei, demnitari ai statului român, respectabili oameni de cultură, aflați în funcții de răspundere în Ministerul Culturii ori la Administrația Prezidențială.
Da, știu că nici unul dintre ei nu va putea ataca în instanță decizia comisiei numite de Bolojan pentru a „decapita“ Muzeul Țării Crișurilor. Da, știu că nici colegii mei care au fost actanți în această mizerabilă dramă, nu vor face nimic: nu își vor arăta regretele, nu vor avea justificări… Asta este. Dar, dincolo de aceste detalii, știu că există niște oameni importanți în România. Unii dintre ei au funcții înalte în stat, alții sunt simpli cetățeni, iubitori de cultură. Toți sunt importanți! Și toți acești oameni importanți pot, dacă vor, să îi bată obrazul incompetentului domn Bolojan. Și să îi spună că nu îl apreciază și că nu îl stimează. Și că ar trebui să se restrângă la ceea ce știe. Cu alte cuvinte, ar trebui să îi spunem domnului Bolojan NE SVTOR VLTRA CREPIDAM! Nu mă aștept ca domnul președinte al Consiliului Județean Bihor să înțeleagă aceste cuvinte, într-o limbă despre care, poate, nici nu a auzit. Dar noi, cei care știm, nu ar trebui să tăcem.”
dr. Virgil Ștefan Nițulescu – directorul Muzeului Țăranului Român
