„Noi am oprit pandemia“, a zis președintele României fără să clipească. „Nu mai avem un interes foarte mare pentru vaccinare“, a mai ținut el să puncteze și s-a făcut iar nevăzut în lumea superioară a cosmeticii…
Asemenea vorbe merită nu doar comentarii, ci statuie. Merită o piramidă unde să fie înmormîntate, cînd le-o veni sorocul, cu tot cu caii, cu comorile și cu miile lor de morți nedeclarați din trecut și din viitor.
Iohannis a jucat mereu la bursa vorbelor fără minte. Dar pînă acum o făcea pe mize mici, cu cîștiguri rușinoase și mărunte, care n-au pus în pericol, în mod direct, sănătatea publică. Ne amintim cu toții cum
- a adus el 80 de miliarde de la Bruxelles și cum
- a explicat că pandemia e „o simplă răceală“.
- Știm cum aproape a cerut Finlandei să ne ia locul la președinția Consiliului Uniunii Europene,
- cum i-a văzut pe unii făcînd „înțelegeri secrete cu evreii“
- și pe alții luptîndu-se „să dea Ardealul ungurilor, în timp ce noi ne luptăm pentru viețile românilor“.
- Mai ținem minte felul în care a numit procurori trecînd peste avizul negativ al CSM și cum
- i-a spus instanței care i-a luat casa dobîndită ilegal că „această soluție nu e bună“.
Mulți porumbei și-au luat zborul de pe buzele lui de lemn în cei șase ani și jumătate de citit din prompter: minciuni, insulte, gafe diplomatice sau prostii pur și simplu. Iohannis și-a jucat pe piața de capital politic modesta sumă a calităților personale. Bursa din Dealul Cotrocenilor i-a îngăduit să folosească fondurile nelimitate ale îngăduinței populare. A cumpărat pe nimic încredere și a vîndut mediocritate, dar păgubiții plătitori de taxe i-au trecut-o mereu cu vederea. Căci Iohannis s-a dovedit un om atît de lipsit de calități, încît nici rău n-a putut face cu adevărat.
Acum, însă, cînd aproape că pune cruce campaniei de vaccinare, anunțînd lumea că gata, s-a zis cu pandemia, a trecut la mize mari. Acum joacă cu adevărat periculos, arată inconștiența și cinismul brokerilor care ruinează țări din lumea a treia. Cuvintele lui vor vătăma de data asta oameni, fără să mai existe scuza de pînă acum a necunoașterii meandrelor bolii.
De aceea, Iohannis trebuie decuplat de la acest joc politic speculativ. Ar trebui să i se dea de-a dreptul ceea ce vrea. Să i se înapoieze, prin lege, casa confiscată, să i se asigure, tot prin lege, mandatul de prim-ministru în 2024, la care visează, și să i se mărească, pe viață, week-end-ul la patru zile. Toate astea ar costa mult mai puțin decît ambiția lui de a le dobîndi prin declarații scăpate de sub control.
