Cristian Hostiuc – Istoria noastră consemnează că Ion Iliescu (a fost singurul preşedinte pregătit să fie preşedinte, pentru că ceilalţi au ajuns preşedinţi printr-o conjunctură, iar ulterior s-au calificat la locul de muncă):
♦ A făcut Revoluţia cu sprijinul Moscovei pentru a-l da jos pe Ceauşescu (omorându-l), ca să-i ia locul.
♦ A distrus Piaţa Universităţii cu ajutorul minerilor, oprind apariţia şi formarea democraţiei adevărate în România, care voia să-i interzică pe foştii comunişti să rămână la putere.
♦ A menţinut Securitatea la putere, schimbându-i doar numele, în rest rămânând totul la fel.
♦ S-a opus deschiderii arhivelor, pentru a nu se afla imediat atunci cine a fost securist sau nu.
♦ L-a dat jos cu ajutorul minerilor pe Petre Roman, care încerca să implementeze o terapie economică de şoc, în încercarea de a face din economia de stat o economie capitalistă.
♦ A adus la putere eşalonul 2, 3, 4 din PCR.
♦ A fost patriarhul nomenclaturiştilor şi neocomuniştilor.
♦ S-a opus reformelor şi vânzării întreprinderilor de stat străinilor, aşa cum s-a întâmplat în Polonia şi Ungaria, dându-le în schimb pe gratis foştilor directori de fabrici care nu au ştiut ce să facă cu ele, care le-au distrus, care le-au vândut, luând banii, sau în cea mai bună situaţie le-au dezvoltat mai departe.
♦ I-a obligat pe tineri, prin menţinerea la putere a comuniştilor transformaţi în neocomunişti, să plece din ţară în căutarea unei alte vieţi, unei vieţi mai bune decât cea oferită în anii ’90, după prăbuşirea comunismului şi a economiei de stat.
♦ A fost adevăratul creator şi patron al îmbogăţiţilor şi al corupţiei anilor ’90.
♦ A ţinut România în loc un deceniu, pierzând astfel teren în faţa celorlalte ţări foste comuniste.
♦ A ţinut România în zona de influenţă rusească la începutul anilor ’90, pentru că nu ştia încotro se îndreaptă lumea, fiindu-i frică să meargă pe calea aleasă de celelalte ţări foste comuniste – Polonia, Ungaria, Cehia.
Dar istoria ar trebui să mai consemneze:
♦ Ion Iliescu a fost cel care a deschis parteneriatul strategic cu americanii, pe care ne bazam şi acum, odată cu războiul din Ucraina şi ameninţările Rusiei.
♦ Că Ion Iliescu a fost cel mai mare susţinător al intrării României în NATO şi Uniunea Europeană în al treilea mandat (2000-2004). (Poate istoria va consemna că Ion Iliescu, la finalul anilor ’90, în calitate de lider al opoziţiei, a susţinut poziţia preşedintelui Emil Constantinescu de a-i sprijini pe americani în războiul din fosta Iugoslavie, deschizând astfel calea intrării României în NATO şi UE).
♦ Că în al treilea mandat al lui, 2000–2004, a fost cel mai puternic aliat al americanilor, poziţie de care a beneficiat ulterior Traian Băsescu.
♦ Că a fost cel care a grăbit cât a putut complicatul proces de aderare din punct de vedere legislativ al României la Uniunea Europeană.
♦ Că a părăsit poziţia de preşedinte în 2004, lăsând România democratică, capitalistă, parte a celor mai importante alianţe ale vremurilor.
♦ Că nu a intervenit ulterior în viaţa politică pentru a-i contesta pe cei care au preluat puterea, nici pe vremea lui Emil Constantinescu, nici pe vremea lui Traian Băsescu.
Dar istoria ar trebui să mai consemneze că el, un comunist, cu şcoala de la Moscova, un comunist cu faţă umană, un socialist, un adept al perestroikăi lui Gorbaciov, un neocomunist, a fost cel mai mare preşedinte capitalist pe care l-a avut România.
Ion Iliescu, un om de stânga, sărac dar cinstit, a fost omul, preşedintele care a avut cea mai mare contribuţie la împroprietărirea românilor după căderea comunismului, care, sub semnătura lui, a creat capitalismul din România, care a susţinut transformarea economiei.
Istoria ar trebui să consemneze că:
♦ Sub semnătura lui s-au întâmplat următoarele lucruri: înfiinţarea societăţilor comerciale – Decretul 90 şi Legea 31/1991, care a dat naştere la ceea ce au devenit companiile private şi transformarea companiilor de stat.
♦ A dat 30% din companiile de stat gratis către români prin celebrul proces de privatizare în masă.
♦ A dat posibilitatea românilor să-şi cumpere apartamentele în care stăteau şi pe care le-au primit în vremea comunismului, la nişte preţuri foarte mici – adică, practic, a dat apartamentele românilor pe gratis. Cea mai mare parte a averii românilor, cea imobiliară, i se datorează lui Ion Iliescu.
♦ A redeschis Bursa de valori în 1995 şi a creat RASDAQ-ul, pieţele bursiere unde a fost cea mai mare listare vreodată făcută într-o ţară, când sute de mii de întreprinderi de stat au intrat la bursă, iar românii care au primit acţiuni în procesul de privatizare în masă au putut să-şi vândă acţiunile. Niciun alt preşedinte nu a avut o contribuţie mai mare pentru piaţa bursieră din România decât Ion Iliescu.
♦ A susţinut privatizarea unor active strategice – Petrom, BCR, de exemplu – ca parte a procesului de intrare în Uniunea Europeană şi NATO.
♦ A susţinut privatizarea unor companii pentru a nu fi furate până la ultimul gard de clica care s-a instalat în rândul partidelor.
♦ A aprobat înfiinţarea Pilonului II de pensii, de care beneficiem cu toţii acum. (Poate nu ştiţi, dar Pilonul II de pensii a fost aprobat pe vremea lui Adrian Năstase şi Ion Iliescu).
♦ A aprobat facilităţile din IT de la începutul anilor 2000, de care a beneficiat un întreg sector.
♦ A susţinut înfiinţarea băncilor private ca alternativă la băncile de stat care erau furate de sus până jos. La începutul anilor `90, pe vremea lui, au primit undă verde să intre în România – Alpha Bank, ING Bank, Citibank, ABM Amro Bank, etc.
♦ A fost cel mai mare susţinător al independenţei BNR, iar dacă astăzi Banca Naţională şi guvernatorul Mugur Isărescu au puterea şi rolul de pol de stabilitate pe care le au, i se datorează şi lui Ion Iliescu.
♦ I-a făcut adevăraţi capitalişti pe toţi nomenclaturiştii.
Contribuţia lui Ion Iliescu în formarea capitalului şi a averii de astăzi a românilor este mult mai importantă decât cea pe care o consemnează percepţia.
Ion Iliescu a avut o frază celebră: „Capitalul privat este un moft”. Dar tocmai el a avut cea mai mare contribuţie în formarea capitalului privat românesc – de la cei mai simpli români, care au putut să-şi cumpere apartamentele în care locuiau, şi până la cei mai bogaţi români, care au beneficiat de cel mai bun culoar pe care îl putea avea cineva atunci când s-a prăbuşit comunismul – şi a început să se formeze capitalismul prin transferarea activelor de la stat către noii capitalişti. (ZF.ro)
