printreranduri.net: În condițiile în care vaccinul nu este 100% eficient în stoparea infectărilor, dovadă fiind ravagiile pe care virusul SARS-COV-2 le face într-o Europă „campioană” a vaccinării, simplul fapt că o persoană vaccinată dar care nu este testată (adică nu știm dacă e bolnavă sau nu, dacă e purtătoare de virus sau nu) are mai multe drepturi decât o persoană nevaccinată dar testată (negativ, adică e sănătos) îmi produce o profundă neîncredere în onestitatea politicii sanitare a guvernării. Și nu vorbesc doar de Guvernul României.
Analizând „măsurile” luate de „autorități”, observ că acestea sunt interesate să avem cât mai mulți vaccinați și nu cât mai mulți oameni sănătoși. Adică toată povestea asta COVID-19 nu mai este despre virus, ci s-a transformat într-o poveste despre vaccin. Și despre restricțiile impuse pentru a crește rata vaccinării.
„Experții” ne amenință cu noi și noi valuri ale pandemiei, iar lumea a ajuns să creadă că nu se va putea relaxa pe deplin până când majoritatea lumii – adică 99% – va fi vaccinată.
Când din șase în șase luni, ești obligat să te vaccinezi pentru a te putea bucura de drepturile și libertățile fundamentale (pe care le-ai dobândit prin naștere), e clar că nu mai vorbim de niciun vaccin minune. Când un guvern se pregătește să te amendeze dacă nu te vaccinezi sau dacă refuzi doza de booster, înseamnă că nu mai putem vorbi nici despre democrație.
Eu nu sunt antivaccinist. Nu sunt nici un susținător al vaccinării în masă. Am prieteni și cunoscuți care s-au vaccinat, dar am și destui nevaccinați în jurul meu. Cu toții am păstrat aceleași relații indiferent de decizia lor privind vaccinarea. Nici nu mă interesează statusul lor medical. Nu mă interesează nici dacă sunt vaccinați, nici dacă suferă de alte boli, decât în măsura în care ei decid să împărtășească cu mine aceste informații strict personale. Dacă apelează la ajutor sau pot să le fiu de folos, o fac fără nicio ezitare. Fără însă să îi judec vizavi de deciziile lor medicale. Pentru că sănătatea e strict problema fiecăruia. Îi înțeleg și pe cei care nu s-au vaccinat, la fel cum pot să îi înțeleg și pe cei vaccinați.
Sunt unii, devastați de șantajul autorităților și care suportă cu greu excluderea socială. Aceștia s-au vaccinat pentru a-și recăpăta, cât de cât, confortul psihic și viața normală de dinainte. Sunt alții care au luat decizia vaccinării convinși de utilitatea medicală a vaccinului. Cunosc și oameni care nu au încredere nici în vaccin și nici în „autorități”, pe cale de consecință au preferat să rămână nevaccinați.
Nu sunt nici pentru și nici împotriva vaccinării, însă sunt împotriva fanatismului, a absurdului, a minciunilor, indiferent de pe ce parte a baricadei ar veni. Sunt împotriva agresivității și a șantajului „autorităților” și a propagandei oficiale, care încearcă să-și mascheze neputința și erorile găsind justificări și vinovați de circumstanță. Iar vinovații de serviciu sunt nevaccinații!
Nu sunt antivaccinist. Sunt însă antiautoritarist. Și câtă vreme vaccinul rămâne un instrument de opresiune a guvernelor așa-zis ”democratice”, nu mă pot număra printre profeții lui.
Sunt unii care cred că „autoritățile” le pot garanta sănătatea în schimbul renunțării la drepturi și libertăți. Din punctul meu de vedere, nicio „autoritate” nu ne poate garanta nimic în plan medical, cu atât mai puțin în planul „luptei” cu acest „dușman” invizibil. În schimb, odată ce ne-am pierdut drepturile și libertățile, ne va fi foarte greu, dacă nu cumva imposibil, să le recâștigăm. Odată ce vaccinarea va deveni obligatorie, nimic nu va mai fi la fel. Vaccinarea obligatorie înseamnă nu doar moartea liberului arbitru. Înseamnă și moartea democrației! (printreranduri.net)
