”Turismul românesc are nevoie de adevăr, nu de senzațional. Are nevoie de onestitate, nu de bârfe sau de știri false. În săptămâna luminată, propun tuturor un pact cel puțin pentru următorul an: să fim sinceri și să facem tot ce putem pentru a ne susține țara, care este binecuvântată cu o frumusețe rar întâlnită”, scrie pe Facebook ministrul Turismului, Daniel Cadariu.
Mai mult, dl Cadariu susține că numărul turiștilor în România a fost în primele două luni ale anului cu 10% mai mare decât în perioada similară a lui 2019, considerat de referință.
Deci suntem, cum ar veni, pe calea cea bună, dar cam cârcotași, dacă nu chiar mincinoși când criticăm.
În primul rând, de la Elena Udrea încoace, ministerul acesta a fost unul inutil și numai bun de spart bani și alocat un portofoliu în algoritmul coaliției sau al ecuațiilor de putere din interiorul partidelor.
O direcție în Ministerul Economiei ar fi suficientă cu asupra de măsură pentru ceea ce ar trebui să facă statul în domeniul turismului, adică reglementare, validare și control de calitate.
În rest, turismul ar trebui să fie după cum dictează exigențele celor care sunt dispuși să plătească pentru servicii. Dacă ei se mulțumesc cu puțin, dacă se duc aliniați în lungi șiruri tărâtoare pe șoselele patriei spre aceleași destinații prăfuite pentru care sunt dispuși să plăteasca mai mult decât în străinătate, asta vor primi.
Când clienții nu vor mai fi dispuși să plătească mult pentru foarte puțin, și hotelurile, pensiunile, restaurantele obișnuite cu politica tunului vor rămâne cu ochii în zare după clienți, cum au pățit vara trecută mulți dintre cei de pe litoralul românesc, în general cu mult mai scump și incomparabil mai prost decât destinații din Bulgaria sau chiar Grecia.
E simplu, cererea trebuie lăsată să modeleze oferta, iar statul trebuie doar să se asigure că avem clasificări corecte, ceea ce din cauza corupției nu se întâmplă întotdeauna, că avem și se aplică standarde de siguranță, afectate și ele de corupție, și că șarlatanii sunt eliminați din sistem.
Doar că statul nu face ceea ce ar trebui, dar intervine masiv în mecanismele de piață în primul rând prin voucherele de vacanță acordate otova, indiferent de venituri și fară niciun fel de condiții pentru cei care le încasează.
Sub un nivel al veniturilor, deci la un nivel scăzut, ele pot reprezenta o formă de protecție socială. Dar generalizate la toți bugetarii și chiar spre zona privată sunt cecuri în alb acordate operatorilor din turism care știu că, indiferent de calitatea serviciilor, indiferent cât își bat capul și câtă silință își dau, vin bani buni.
De aceea, nu se muncesc să îmbunătățească serviciile, să fie mai competitivi, să gândească strategii de fidelizare, nu de tun.
Litoralul se plânge că a devenit mai mult destinație de weekend, nu de sejur. Dacă nu erau voucherele, nici măcar de weekend nu era și atunci chiar începea munca serioasă pe care bulgarii, cu un sezon similar cu al nostru, au făcut-o demult.
Nu știrile false sau bârfele îngroapă turismul românesc, ci o combinație între lipsa de exigență a publicului, care așa cum votează își face și vacanțele, și intervenția statului în mecanismele concurențiale care anihilează și presiunea publicului exigent.
Exigența se ascute când sunt în discuție propriii bani, nu unii veniți gratis.
Iar de Ministerul Turismului au nevoie doar bugetarii care mănâncă acolo o pâine și un liberal lipit de un portofoliu. Degeaba.
