Cazul Danileț a re-aprins pasiuni, mai ales politice, ceea ce, în mod clar, spune multe despre cât de independentă vor unii să fie Justiția. Mă refer aici la cei care pretind că o susțin!
Adică, politicienii, mai ales useriști, vor ca Justiția să fie atât de independentă încât un for al magistraților, compus din magistrați, ALES LIBER de magistrați, să nu poată aplica sancțiuni disciplinare propriilor MEMBRI sau, mă rog, să le aplice doar celor răi, celor care nu sunt cu noi… Cum care noi? Nu e clar?…
În fine, treaba lor (!?)…
Dincolo de toate nuanțele luate de diverșii comentatori, un lucru pare să fie trecut, de toți, cu vederea: domnul Danileț ne salută din piscina, bănuim, proprie, pentru că dacă o curăță pe altora trecem, desigur, la altceva…
Că domnul judecător își permite și piscină și gard verde și de toate, e bine. Înseamnă că magistrații au salarii cum cei mai mulți nu pot visa, pentru că nu sunt în stare să și le imagineze măcar. Dar, e bine, pentru că se presupune că fiind plătiți, de tot poporul, atât de generos, își fac și treaba pe măsură.
Întrebarea care se pune, așa cum scria și Simona Ionescu, este: JUDECĂM CU ACEEAȘI MĂSURĂ?
”Dacă un profesor, un polițist, un preot sau un politician își posta fotografii sau filmulețe cu ei în chiloți, sau caraghioslâcuri cu karate și cu tunsul gardului cu furie, reacțiile de oripilare ar fi venit în primul rând de la cei care acum au sărit în apărarea judecătorului Danileț.” Este drept?
Evident că da! Nu?… Pentru că toți cei de mai sus nu sunt cu noi. Cum care noi? Nu e clar? Noi, independenții.
