Creștinii cinstesc joi, 29 august, Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, cel care a anunţat venirea lui Hristos, propovăduind „vestea cea bună” a Întrupării Sale. Sf. Ioan Botezătorul este singurul sfânt căruia Biserica Ortodoxă Română i-a închinat o zi specială de post.
“Astăzi este zi de reculegere, zi de întristare, zi de doliu pentru creştini. Iarăşi s-a săvârşit fărădelege în pământul lui Israel. Astăzi s-a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul de sabia tiranului Irod! Astăzi s-a făcut o mare fărădelege pe pământ!”. (“Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie)
Irod (Agripa), stăpânitor al Galileii, a avut mai întâi de soţie pe fiica regelui Arabiei, şi a petrecut cu ea multă vreme. “Apoi, rănindu-se de frumuseţea Irodiadei, femeia fratelui său, Filip, a luat-o pe ea de soţie, învoindu-se astfel la pofta lui necurată. El, după dorinţa acelei desfrânate, a gonit pe femeia sa cea dintâi după lege şi a luat-o pe ea, femeia fratelui său – împotriva legii”. (“Vieţile Sfinţilor”)
Iar aceasta a făcut de pe când trăia Filip, fratele său: “Irod i-a luat pe femeia lui şi mare rău i-a făcut, făcându-se ca un răpitor desfrânat şi amestecător de sânge. (“Vieţile Sfinţilor”)
N-a suferit Sfântul Ioan Botezătorul, râvnitorul Legii lui Dumnezeu, defăimătorul păcatelor omeneşti şi propovăduitorul pocăinţei, o fărădelege ca aceasta; ci mustra pe faţă pe Irod înaintea tuturor, ca pe un desfrânat şi răpitor. Acela, nesuferind mustrările, a poruncit să fie aruncat în temniţă Ioan, legat cu lanţuri.
“Dar mai ales Irodiada se mânia asupra sfântului şi voia ca îndată să-l ucidă; dar nu putea, oprind-o însuşi Irod şi păzind pe cel legat de femeia care sufla cu ucidere. Irod n-a voit să-l omoare, ştiind pe Ioan că este bărbat drept şi sfânt, şi pe care mai înainte îl asculta cu plăcere şi luând aminte la cuvintele lui, multe le făcea bine şi se temea să-l ucidă”. (“Vieţile Sfinţilor”)
Irod însă nu se temea aşa de Dumnezeu, precum se temea de oameni, ca poporul să nu se scoale asupra lui şi să ridice tulburare, de aceea nu îndrăznea să dea la arătare spre moarte pe prorocul Ioan Botezătorul, cel iubit şi cinstit de toţi, ci îl chinuia numai prin închisoare. Sfântul Ioan a stat în temniţă multă vreme şi se adunau la dânsul ucenicii lui, pe care el, învăţându-i mult, îi încredinţa despre Mesia, Care venise acum în lume şi la Care îi şi trimitea, precum se spune în Evanghelie. “Ioan, auzind din închisoare despre lucrurile lui Hristos, a trimis pe doi din ucenicii săi ca să-l întrebe pe el: Tu eşti Cel ce va să fie, sau să aşteptăm pe altul? Nu doar că neştiind de El, a trimis ca să-l întrebe, căci cum nu-L ştia pe Acela pe Care el L-a botezat? Cum nu ştia el pe Sfântul Duh pe Care L-a văzut pogorându-se peste Iisus şi a auzit glasul Tatălui mărturisindu-i, şi el însuşi i-a mărturisit, arătîndu-l cu degetul şi zicând: Iată mielul lui Dumnezeu (…) Ci ca ucenicii lui să vadă minunile cele preaslăvite pe care le făcea Domnul Hristos şi să se încredinţeze despre El, că Acela este Cel ce a venit ca să mântuiască neamul omenesc”. (“Vieţile Sfinţilor”)
La ziua sa de naştere, Irod obişnuia să petreacă şi a adunat pe boierii săi, pe voievozi, pe cei mai mari şi pe toate căpeteniile Galileei şi le-a făcut ospăţ mare. La această petrecere, fiica Irodiadei, jucând şi plăcând lui Irod şi celor ce şedeau cu dânsul, a cerut de la el capul Sfântului Ioan Botezătorul. “Deci ea a câştigat ce a cerut, căci Irod se jurase ei să-i dea orice va cere, chiar şi jumătate din împărăţie. Ticălosul, nevrând să-şi calce jurământul, nici să mâhnească pe jucătoare şi pe nelegiuita ei mamă, a lepădat frica prin care se temea să ucidă pe Ioan, şi, uitând sfinţenia aceluia, s-a umplut de îndrăzneală spre vărsarea sângelui cel nevinovat; şi, trimiţând îndată pe călău în temniţă, a poruncit să-i taie capul lui Ioan şi să-l aducă pe tipsie”. (“Vieţile Sfinţilor”)
Astfel Mergătorul Înaintea lui Hristos a fost tăiat în temniţă, noaptea târziu, pentru mustrarea fărădelegii lui Irod cu Irodiada. Acest rege, Irod, după uciderea Sfântului Ioan Înaintemergătorul, a făcut o altă răutate şi mai mare, pentru că a batjocorit pe Domnul nostru Iisus Hristos, în vremea pătimirii Sale cea de bună voie pentru noi, aşa cum arată Sfântul Evanghelist Luca. Irod, cu ostaşii săi, luându-l în râs, L-a îmbrăcat în haină strălucitoare pe Iisus şi L-a întors la Pilat. În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, pentru că mai înainte era duşmănie între ei. “După acestea izbândirea lui Dumnezeu asupra ucigaşului de proroc şi a batjocoritorului lui Hristos a fost aproape; pentru că pe de o parte sângele lui Ioan striga către Dumnezeu asupra lui – precum de demult al lui Abel asupra lui Cain -, iar pe de alta, pe lângă alte fărădelegi, şi batjocora făcută de dânsul Domnului, trăgea asupra lui vrednică pedeapsă de la Dumnezeu, dreptul Judecător”. (“Vieţile Sfinţilor”)
Judecata lui Dumnezeu a venit asupra lui Irod, a Irodiadei şi a Salomeei, chiar în timpul vieţii lor pământeşti. Regele arab Aretas a făcut război împotriva lui Irod. Învins, Irod a căzut victimă mâniei împăratului roman Gaius Caligula şi a fost exilat, împreună cu Irodiada şi Salomeea, prima oară în Galia, apoi în Spania. Trăind în Spania, în oraşul Lerida (Loredo), Irod, Irodiada şi Salomeea, aceasta din urmă, într-o iarnă, a vrut să traverseze râul îngheţat, Sikaris. Dar gheaţa s-a rupt şi a căzut în apă până la gât. Gheaţa s-a strâns în jurul gâtului ei şi ea se rotea, dansând cu picioarele în apă, precum a dansat cândva la curtea lui Irod. Cu toate acestea, nu a putut nici să se ridice, nici să se scufunde, până când o bucată ascuţită de gheaţă i-a retezat capul. Apa i-a purtat trupul în aval, iar capul a fost adus Irodiadei pe o tipsie, precum odată a fost adus capul Sfântului Ioan Botezătorul. (surse: “Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996; vol. Vieţile Sfinţilor; https://doxologia.ro)
(sursa)
