Într-o conferință de presă din 1986 (12 august), președintele Ronald Reagan al Statelor Unitate ale Americii a declarat: „Cele mai îngrozitoare nouă cuvinte din limba engleză sunt: Sunt din partea guvernului și sunt aici să ajut”.
Reagan a făcut respectiva declarație din punctul de vedere al unui republican, neoconservator, de dreapta, pentru care statul maximal a fost problema, nu soluția problemelor americanilor, el fiind adeptul unui ”stat minimal”, care să intervină cât mai puțin în viața și în buzunarele oamenilor.
În mod ciudat, în actualul context pandemic, cuvintele lui Reagan sunt mai actuale ca niciodată. Doar că nu așa cum și-a imaginat Reagan. Și nu doar în America, dar și în Europa. Chiar și în România.
Atunci când ”autoritățile” statului vor să facă bine cetățenilor cu orice preț, trecând peste legi și pentru simțul comun, trebuie să ne punem mari semne de întrebare. La fel de mari trebuie să fie semnele de întrebare și atunci când observăm că guvernele alese s-au transformat în executanții „ordinelor” unor birocrați internaționali, aflați în solda marilor corporații și fonduri de investiții, pentru a „salva” omenirea.
Iluzia statului maximal în contextul pandemic este una extrem de atractivă. Statul acționează pentru că știe cel mai bine ce e bine și ce e rău pentru noi toți, nu trebuie noi să ne mai batem capul. Trebuie doar să executăm cu strictețe ordinele. Sănătatea publică (orice ar însemna acest concept atât de la modă, însă atât de vag definit) este mai importantă decât orice altceva. Ea subordonează orice drept, orice liberatate, chiar dacă nimeni nu ne-a întrebat în mod explicit dacă suntem de acord cu asta.
Principiul de bază al democrației reprezentative contemporane ar trebuie să fie că reprezentanții aleși ai poporului (și cei care sunt numiți de cei aleși) iau decizii în numele poporului (deținătorul real al puterii și al suveranității) pentru binele poporului. Astăzi, principiul a fost modificat substanțial: reprezentanții poporului iau măsuri pentru ”binele” poporului împotriva voinței poporului, fără a întreba poporul dacă e de acord. Din simplii reprezentanți, politicienii au ajuns uzurpatorii puterii. În numele unor concepte abstracte precum ”știința” și ”sănătatea publică”, guvernele impun decizii care afectează drepturi și libertăți cât se poate de concrete, drepturi și libertăți care dacă sunt condiționate (așa cum se întâmplă astăzi în foarte multe așa-zise ”democrații”) își pierd orice urmă de consistență.
Astăzi, când auziți pe cineva că e din partea guvernului și vrea să vă ajute, acționați cu deferență, dar și maximă îndoială. Nu îl credeți pe cuvânt și verificați ”ajutorul” oferit. (printreranduri.net)
