ZF.ro: România a acordat mai mult de 100.000 de permise de muncă pentru muncitori din afara spaţiului Uniunii Europene în anul 2022 ♦ Majoritatea muncitorilor străini integraţi pe piaţa locală anul trecut au fost din Bangladesh, Nepal şi Pakistan ♦ Companiile care angajează personal asiatic investesc în programe de training de integrare culturală, iar profesorii universitari consideră că ar trebui să se predea în şcoli cursuri despre culturile culinare străine, în contextul globalizării şi al migrării forţei de muncă ♦ În primele trei luni din 2023, în Bucureşti au fost deschise peste 200 de restaurante, multe dintre ele pentru a-i hrăni pe cei 100.000 de pakistanezi sau nepalezi veniţi la muncă în România.
Peste 100.000 de străini lucrează în România, iar cei mai mulţi sunt din Bangladesh, Nepal şi Pakistan, „importul” acestora fiind necesar în contextul deficitului mare de personal de pe plan local, arată datele furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări la solicitarea ZF. Fie că vin să lucreze în construcţii, în agricultură sau în curierat, unde lipsesc atât forţa de muncă calificată, cât şi cea necalificată, prima barieră de care se lovesc este cea culinară şi nu cea lingvistică, aparent.
Astfel, companiile din România care angajează personal asiatic investesc în programe de training de integrare culturală, în aşa fel încât angajaţii români să înţeleagă mai bine cultura noilor lor colegi, iar angajaţii asiatici să se adapteze mai uşor în România. Totodată, profesorii universitari consideră că şi în şcoli ar trebui să se predea cursuri despre celelalte culturi culinare în contextul globalizării şi al migrării forţei de muncă dintr-un loc în altul.
„De regulă, companiile asigură angajaţilor asiatici care vin să lucreze în România cazare şi masă, iar una dintre marile probleme pe care le întâmpină aceştia este legată de mâncare şi de adaptare la clima noastră. Deşi angajatorii le comandă mâncare de la firme de catering care, teoretic, fac mâncare cu specific asiatic (vietnamez, indian, chinezesc etc), mulţi dintre ei au probleme de stomac, au fost des întâlnite cazurile de enterocolită. De aceea, chiar dacă nu pare, mâncarea este un subiect important în aceste programe de integrare culturală”, a explicat Roxana Toader, trainer în cadrul companiei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis.
Muncitorii străini au devenit o soluţie la care apelează din ce în ce mai multe companii de pe piaţa locală pentru a-şi acoperi deficitul de forţă de muncă din ce în ce mai mare în această perioadă. De altfel, contingentul de forţă muncă străină a evoluat puternic în ultimii ani. Dacă în 2015 numărul maxim de muncitori din afara UE nou-admişi pe piaţa muncii era stabilit la 5.500, în 2019 a ajuns la 30.000, iar în 2022 şi 2023 a fost stabilit la 100.000.
„Numărul total al avizelor de muncă emise de către instituţia noastră în intervalul 01.01 – 31.12.2021 este de 49.954, cu 218,06% mai mic decât cel din anul 2022, însă trebuie avut în vedere faptul că, pentru anul 2021, guvernul a aprobat un contingent total de 50.000 de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă, în timp ce, pentru anul 2022, contingentul a fost de 100.000 de astfel de lucrători”, a transmis Inspectoratul General de Imigrări, la solicitarea Ziarului Financiar.
Cei mai mulţi dintre cei care au obţinut avizele de lucru sunt angajaţi în companii din construcţii, retail şi HoReCa. Astfel, 13.776 de avize de lucru au fost acordate pentru poziţia de muncitor necalificat în demolarea clădirilor, căptuşeli zidările, plăci mozaic, faianţă, gresie, parchet.
Însă noua forţă de muncă din companiile locale vine şi cu obiceiuri şi tradiţii noi, astfel că angajatorii trebuie să găsească o cale prin care să înţeleagă aceste diferenţe culturale şi să se adapteze la ele.
Multinaţionalele îşi adaptează produsele la specificul regiunii în care vând, unul dintre marii producători de alimente la nivel global vinde făinoase pe bază de grâu în Europa, iar în Asia produsele sunt pe bază de orez. Orezul este o hrană de bază pentru mai mult de jumătate din populaţia lumii, în special în Asia, Thailanda fiind cel de-al doilea mare exportator de orez din lume.
„Am avut mai de mult un şef de origine indiană care a stat mult timp în America. Când se ducea în India, avea întotdeauna probleme cu stomacul, aşa că a ajuns de râsul familiei când a decis să se spele pe dinţi cu apă îmbuteliată, după ce, timp de 20 de ani, corpul i s-a obişnuit cu mâncarea şi cu clima din America”, a mai spus Roxana Toader de la Ascendis.
Cultura din statele asiatice este, poate, mai uşor de înţeles de către angajaţii români dacă îşi imaginează un scenariu inversat: „Aşa cum este de neconceput, poate, pentru români să mănânce insecte, pentru americani este de neconceput să mănânce ciorbă de burtă sau ficăţei, două dintre felurile preferate de mâncare ale românilor”, a mai spus Roxana Toader.
Nutriţionistul Sergiu Cojanu afirmă la rândul său că înţelegerea culturii alimentare a unei ţări străine este importantă pentru oricine se mută într-un loc nou, inclusiv pentru lucrătorii din Asia care vin în România.
„Din punct de vedere nutriţional, consumul de alimente cu care lucrătorii sunt obişnuiţi poate fi important, deoarece le oferă surse familiare de nutrienţi pe care organismul lor este obişnuit să le prelucreze. Când oamenii încearcă să se familiarizeze cu alimente noi, sistemul lor digestiv poate avea nevoie de timp pentru a se adapta, iar acest lucru poate duce la disconfort digestiv sau chiar la boli. Mâncând alimente cu care sunt familiarizaţi, lucrătorii pot evita orice astfel de probleme”, a explicat acesta.
Pentru a face această schimbare, lucrătorii pot începe prin a cerceta cultura alimentară locală şi a afla despre opţiunile alimentare disponibile, a adăugat nutriţionistul. De asemenea, pot să caute magazine sau restaurante care să răspundă nevoilor lor alimentare şi chiar să se conecteze cu alţi expatriaţi sau localnici care le împărtăşesc cultură alimentară.
În primele trei luni din 2023, în Bucureşti au fost deschise peste 200 de restaurante, fast-fooduri, snack-baruri sau bistrouri, multe dintre ele pentru a-i hrăni pe cei 100.000 de pakistanezi sau nepalezi veniţi la muncă în România, arată datele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Wang Junti, Chin Chin Rest, Kung Fu LVGW şi Toan’s Vietnam sunt doar câteva dintre companiile care au pus pe harta culinară a Capitalei, în acest an, restaurante cu specific asiatic.
„În contextul globalizării şi al migrării forţei de muncă dintr-un loc în altul, trebuie ca la nivel local să aducem informaţii despre cultura alimentară a tuturor celor care participă la dezvoltarea societăţii din zona respectivă, astfel încât să-i facem să se simtă cât mai confortabil. Altfel, nu poţi să ai forţă de muncă care să lucreze eficient, dacă nu-i asiguri cel puţin anumite condiţii ca ea să se simtă bine. Consider că fiecare om trebuie respectat şi cultura sa trebuie înţeleasă, iar acest lucru nu se poate face decât prin educaţie, care trebuie să pornească de la cel mai de jos nivel, pentru că de acolo începem să ne clădim respectul faţă de societate şi forţa de muncă pe care o folosim în viitor”, afirmă Magdalena Mititelu, conferenţiar universitar doctor, disciplina Laborator Clinic – Igiena Alimentaţiei, Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti.
Ea a completat că forţa de muncă asiatică care vine să lucreze în România, şi nu numai, aduce un plus pentru societate şi comunitatea locală, care trebuie să îi respecte pe cei care lucrează şi să îi ajute să se integreze. Mai mult, în ceea ce priveşte alimentaţia, Magdalena Mititelu afirmă că nu este normal din punct de vedere fiziologic – şi nu dintr-o dată – ca asiaticii să-şi schimbe hrana, iar astfel în şcoli ar trebui să existe cursuri despre diverse culturi culinare.
„În unele cazuri, este vorba şi despre religie, iar dacă unii oameni au fost învăţaţi în familie să nu consume carne de porc, în cazul arabilor de exemplu, sau carne de vită, în cazul indienilor, trebuie să le respectăm tradiţia, pentru că este dreptul fiecăruia de a-şi alege religia şi stilul alimentar”, a precizat ea.
Cojanu a subliniat şi el că credinţele religioase pot juca, de asemenea, un rol semnificativ în alegerile dietetice, iar acest lucru poate fi valabil mai ales pentru lucrătorii din ţări cu practici culturale sau religioase puternice în ceea ce priveşte alimentele, cum ar fi restricţiile privind consumul de carne de porc sau de vacă.
Spre exemplu, porcul este carnea preferată a chinezilor (chiar şi în România cel mai mare producător de carne de porc este deţinut de investitori din China), dar în alimentaţia unui chinez se strecoară şi carnea de câine, în timp ce carnea de oaie reprezintă mai puţin de 10% din consum. În schimb, musulmanii nu consumă carne de porc, dar consumă carne de oaie, iar România este un important furnizor de oi – fiind al doilea cel mai mare crescător din UE – pentru ţări precum Iordania, Arabia Saudită sau Siria. În India, vaca este un animal sacru, astfel că nu se consumă carne de vită, în Tora, cartea sfântă evreiască, carnea de porc este interzisă, iar exemplele pot continua.
Magdalena Mititelu menţionează faptul că s-a discutat în ultimii ani despre veganism şi vegetarianism şi la fel cum aceştia aleg ce îşi doresc să consume şi sunt respectaţi, la fel trebuie să procedăm şi în cazul celor care provin din alte culturi şi au alte obiceiuri culinare.
„Vegetarienii au dreptul să nu mănânce carne şi trebuie să le respectăm stilul alimentar, iar restaurantele sunt, într-un fel, obligate să servească şi produse pentru aceste persoane. De altfel, când călătorim, avem opţiunea de a menţiona că suntem vegani sau vegetarieni, astfel încât companiile aeriene să aibă în meniu şi produse corespunzătoare stilului nostru alimentar”, a mai spus Mititelu.
UE a autorizat utilizarea insectelor ca produs alimentar, în urma unei evaluări ştiinţifice realizate de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), însă este la latitudinea consumatorilor să decidă dacă doresc să mănânce insecte sau nu. „Consumul de insecte nu este nimic nou, deoarece acestea fac deja parte din alimentaţie în multe părţi ale lumii.” Totodată, Comisia Europeană a aprobat viermii de făină ca produs alimentar în Uniunea Europeană. (Florentina Nițu, Ramona Cornea)
