Doru Bușcu: Armata română s-a pozat cu Selly. L-a îmbrăcat în uniforma de camuflaj, l-a dat pe față cu negru de fum, l-a suit pe tanc, i-a agățat un Kalașnikov la gît. Cîteva imagini au fost puse pe pagina oficială a MApN. Și de aici a izbucnit războiul, operațiunea specială media, agresiunea neprovocată și nejustificată.
Batalioane de știriști, comentatori și analiști s-au dezlănțuit în platourile TV, regimente de hater-i s-au adunat în tranșeele Internetului. Indignarea a explodat ca o bombă cu fragmentare. Nimeni n-a arătat un strop de milă, nici armatei, nici lui Selly. S-a tunat și s-a fulgerat despre imoralitate și manelizare a spiritului militar, despre risipirea bugetului Apărării, s-au cerut actele licitației, demisia șefului de Stat Major. Un juriu mai numeros ca trupele oficiale de uscat l-a condamnat pe Selly pentru infracțiunea de pervertire a adolescenților și l-a coborît în genunile bîntuite de tanchistul Dani Mocanu.
A fost un episod de delir în masă. Nicicînd politica de recrutare n-a ocupat un loc atît de central în spațiul public. Nicicînd armata n-a stîrnit atîta pasiune. Așa că, dacă ar fi făcut ședința foto dinadins, MApN și-ar fi atins obiectivele cu Selly.
Numai că n-a făcut-o dinadins. Nimeni de la MApN n-a avut atîta minte încît să se promoveze, deliberat, cu Selly. Să investească bani cu bună știință într-o campanie care ar fi atras atenția, fără discuție, asupra înrolării voluntare. Dimpotrivă, Selly a rugat armata să-l lase să filmeze pentru una din producțiile lui de Internet. A făcut-o legal, cerînd și primind aprobările necesare. A filmat pe banii lui, fără ca armata să scoată din buzunar un leu. Numai că nimănui din presă nu i-a trecut prin cap să-l întrebe și pe Selly în timp ce-i rupea oasele, nimeni n-a sunat la MApN înainte să-i facă de petrecanie ministrului Dîncu.
Dacă e cineva de înjurat pe tema inadecvării armatei la contextul războiului, ăia sînt șefii armatei, care dorm pe ei, zac la umbra îngrijorătoare a articolului 5 din tratatul NATO, în timp ce armata României e ascunsă în continuare. N-o vedem, nu-i auzim comandanții din teren, nu-i știm numărul soldaților, înzestrarea specifică, pregătirea și moralul. Nu-și știm, așadar, capacitatea de luptă.
Asta în condițiile în care toate statele din Est își promovează armatele, își popularizează comandanții și acțiunile. Logica păcii cere armatelor să-și zornăie armele în momentele de criză, să-și arate potențialul, fiindcă, pe lîngă scopul descurajării, proiectat în exterior, armatele au și scopul încurajării, proiectat în interior.
Populația României nu știe nimic despre armata în care bagă bani cu nemiluita, nu e informată despre rezerve, despre mobilizare, recrutare sau voluntariat, în condițiile în care România e cea mai apropiată țară de teatrul războiului, cea mai expusă tactic și strategic, cea mai slab înzestrată și cea mai puțin preocupată să-și repare întîrzierea.
Armata e condusă de un șef de Stat Major pe care nu-l cunoaște nimeni și care nu s-a adresat niciodată populației, de zeci de generali cu burtă, decorați pentru halul în care au adus forțele armate, de un ministru al Apărării care pare picat din Lună, de un președinte mut și absent. Mai există, pe deasupra, un premier cu pregătire de infanterie, priceput să întindă tăceri monumentale între două bîlbîieli. Iar de război se ocupă generalii pensionați, care vin în studiourile TV îmbrăcați la costum, bărbieriți și gata să recite din analizele experților străini, citite pe Internet. Cu echipa asta de promoter-i ar fi mare lucru să se prezinte vreun tînăr la centrul de recrutare.
Selly e singura idee bună a armatei, fiindcă deschide o fereastră de comunicare pe care pînă acum generalii abdominali au ținut-o închisă. E un model de succes – în sensul bun – al generației lui. E un puști inteligent și creativ, care de zece ani muncește serios în media și care a reușit să facă din el însuși un produs complex și monetizabil, admirat de tineri și adolescenți. Și-a transformat talentul de a vorbi liber și articulat într-o afacere precoce, care propagă, cu scăpările vîrstei, valori în general decente. Selly e o celebritate, o aspirație, un exemplu pentru tinerii incorporabili, pe care dacă e să-i găsești undeva trebuie să-i cauți printre cei peste patru milioane de urmăritori ai săi.
De aceea, ar fi fost o dovadă de inteligență pentru MApN să-l folosească în mod deliberat într-o campanie de atragere a tinerilor în armată. Generația care ar trebui să se instruiască azi în unitățile militare, așa cum au făcut-o ieri celelalte generații, e demobilizată de consumul mare de Internet, care a ajuns chiar mai toxic decît programul de tîmpire în masă derulat de PRO TV sub lozinca „Te uiți și cîștigi!“.
Selly înoată și el în acest ocean de falsuri și amăgiri, dar trage după el un colac de salvare, de care tinerii se pot agăța. E o idee bună să-l mobilizezi pe Selly. Păcat că nu i-a venit nimănui. (catavencii.ro)
