Crizele sînt bune fiindcă arată noile limite ale prostiei oficiale. De la ploile și zăpezile care iau prin surprindere autoritățile și pînă la gaze și viruși, crizele măsoară progresul neîntrerupt al incompetenței celor care ne conduc.
COVID-19 a fost un turnesol de lungă durată. Fiindcă a ținut mai mult ca inundațiile și penele de curent, a adus la suprafață dovezi îngropate adînc sub tragica și lacoma neghiobie a oamenilor de la vîrful instituțiilor de stat.
COVID-19 ne-a arătat că președintele pe care-l credeam doar incapabil și nesimțit e, de fapt, un ins gata să sacrifice oameni pentru a-și satisface, maniacal, ambiții politice personale. Ne-a mai arătat că sistemul care-l susține nu e doar slugarnic și suprabugetat, ci și complice la punerea în pericol a vieții și sănătății a milioane de oameni.
Tot COVID-19 ne-a arătat că un fost valutist cu antecedente în subminarea monedei naționale, pus premier în disprețul oricăror criterii de competență, a putut face împrumuturi nebunești, la dobînzi exorbitante, fără ca parchetele să cerceteze cauza, fără ca Parlamentul să ancheteze circuitul comisioanelor și fără ca PSD, odată ajuns la putere, să facă un audit al banilor irosiți.
Ce-am mai văzut cu ajutorul pandemiei? Păi, am văzut că Unifarm, compania de stat prin care Guvernul face importuri medicale strategice, e, de fapt, un instrument de furt aflat în mîna mafiei de partid. Am văzut că licitațiile pentru teste rapide în școli sînt cîștigate de oameni din lumea drogurilor, prostituției, cametei, crimei și sechestrării de persoane, fără ca DIICOT să întreprindă ceva. Am mai văzut cum în plin lockdown, cînd toată lumea stătea închisă în casă, firmele de partid trimiteau oameni la sparanghel ocolind legea, încălcînd restricțiile sub escorta Poliției, a Ministerului Transporturilor și cu știrea șefului statului. Toate astea fără nici o încercare a parchetelor de a cerceta.
COVID-19 ne-a mai arătat că serviciile secrete au fost incapabile să contracareze campania de dezinformare și fake news abătură asupra României, fapt ce a dus la eșecul vaccinării și la contaminarea inversă a populației cu antivaccinism. Cu trupe și fonduri care bat, procentual, toate statele NATO, serviciile secrete românești, lăudate, între altele, pentru asigurarea protecției cibernetice pe flancul estic, au făcut căcatul praf exact în acel moment rar în care națiunea ar fi avut nevoie de ele. Firește, au fost înaintate în grad și răsplătite cu creșteri de buget, în buna tradiție a președinților dependenți.
Tot cu ajutorul COVID-19 am putut vedea cum, folosind o angajată plătită de Guvern în campania personală, funambulescul premier Cîțu a comis o infracțiune simetrică cu Dragnea, demonstrată cu acte, fără însă să stîrnească interesul vreunui procuror.
Sînt sute de astfel de fapte scoase la iveală de clarvăzătorul virus. Fără el, fără lumina pe care a aruncat-o asupra hoției, prostiei și lăcomiei din care sînt clădite statul și partidele, am fi văzut mai puține. Și, fără discuție, n-am fi avut ocazia să trăim ultima realizare politică a pandemiei, coaliția de guvernare PNL-PSD-UDMR. Ea reprezintă ultima suflare a speranței, geamătul din urmă al viitorului luminos, fiindcă dincolo de această alipire contra naturii nu mai e nimic. Nu mai există altă formulă, nu se mai poate combina guvernarea altfel, nu se mai poate inventa politic nimic. Cu pandemia deasupra, ca o structură de protecție, guvernarea PNL-PSD e unica și cea din urmă formulă posibilă. Dacă dă greș – și n-are cum să nu dea – se poate începe discuția despre revoluție. Dar, așa cum știm deja, discuția asta are de așteptat decenii ca să ducă la ceva practic.
Iată-ne, așadar, sărbătorind doi ani de pandemie edificatoare, de iluminare prin virus, doi ani de împliniri mărețe. Urmează ani de scumpiri și sărăcie, de acceptare și resemnare, în așteptarea unei explozii sociale. Care, însă, are nevoie de ceva mai mult decît o simplă răceală.
