Sărăcia extremă a scăzut la nivel mondial începând cu 1990, mai ales în China și India. Așa să fie? Cât de fiabile sunt cifrele Băncii Mondiale și cât de săracă trebuie să fie o persoană pentru a fi considerată săracă?
Potrivit Băncii Mondiale, un om care are la dispoziție zilnic mai puțin de 2 euro (2,15 dolari americani) este considerat extrem de sărac. De când această instituție a început să colecteze date privind sărăcia la nivel mondial, în 1990, numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă a scăzut semnificativ. Dacă în 1990 încă existau aproximativ două miliarde de persoane care trăiau în sărăcie extremă, în 2019 numărul lor ajunsese la 648 de milioane. Pandemia din 2020 a dus apoi la un regres, numărul persoanelor extrem de sărace crescând cu aproximativ 70 de milioane la nivel global.
Între timp lucrurile încep să arate din nou mai bine. Anul acesta, numărul oamenilor care trăiesc în sărăcie extremă a scăzut din nou, fiind de aproximativ 690 de milioane, cifră similară celei înregistrate înainte de pandemie, după cum explică Banca Mondială. Așadar, a fost nevoie de trei ani pentru a reveni la un nivel de sărăcie similar cu cel de dinaintea pandemiei. Cu alte cuvinte, lumea a pierdut trei ani în lupta împotriva sărăciei.
Tendințe bune și rele, după pandemie
Evoluția lucrurilor pare să urmeze principiul ”cine are, are, și va avea mai mult”. Astfel, în țările cu venituri ridicate și medii, sărăcia a scăzut în 2020, între altele datorită programelor ample de asistență socială. Țările cu venituri mici și medii au putut, până în 2022, să revină la ratele de sărăcie de dinaintea pandemiei.
Situația este mai gravă în țările cu venituri mici și în țările afectate de conflicte, violență sau instabilitate. Aici, ratele de sărăcie sunt încă peste nivelurile de dinainte de pandemie. Ba chiar sărăcia extremă este în creștere în unele dintre aceste regiuni ale lumii.
Progrese în China și India
Într-adevăr, sărăcia a scăzut la nivel mondial din 1990, doar că nu în toate regiunile lumii, spune Sebastian Vollmer de la Universitatea din Göttingen. Scăderea se datorează în mare parte cifrelor din China și India. ”China, care este o țară foarte populată, are un impact nebănuit asupra cifrelor Băncii Mondiale privind sărăcia”, spune profesorul de economie a dezvoltării.
“Chinezii au făcut cu adevărat pași uriași”, spune și Rainer Thiele de la Institutul pentru Economie Mondială din Kiel (IfW). Din 1990 până în 2015, China a reușit să reducă sărăcia extremă din țară de la 60 la sută la șase procente. Și alte țări asiatice au înregistrat mari succese în lupta împotriva sărăciei extreme.
În Africa, pe de altă parte, situația este mai sumbră. Este adevărat că și în această regiune sărăcia extremă a scăzut de la 50 la 23 la sută între 1990 și 2019. Însă creșterea demografică înregistrată pe continentul african face ca numărul oamenilor săraci să fie acum chiar mai mare decât în 1990, spune Thiele. Situația este deosebit de gravă în multe țări de la sud de Sahara.
Cât de exacte sunt datele?
Asupra cifrelor referitoare la sărăcia în lume planează unele semne de întrebare. Banca Mondială însăși transmite că datele ei sunt într-adevăr supuse unui anumit grad de incertitudine, deoarece multe țări nu au efectuat statistici în timpul pandemiei.
Banca Mondială primește datele de la birourile de statistică din țările respective, care compilează informațiile. În acest scop, oamenii dintr-un eșantion reprezentativ de gospodării sunt întrebați cu privire la veniturile și consumul lor iar apoi cifrele privind sărăcia sunt estimate pornindu-se de la această bază.
Din punct de vedere metodologic, abordarea este perfect corectă, spune Thiele. “Banca Mondială a dezvoltat standarde bune în acest sens, dar modul în care ele sunt în cele din urmă puse în aplicare în țările respective este uneori îndoielnic”. Acest lucru este valabil mai ales în țările fragile, unde guvernul nu dispune de capacitățile necesare.
Probleme apar și atunci când gospodăriile rurale analfabete sunt întrebate despre veniturile și cheltuielile lor din ultimele 12 luni. “Deseori, gospodăriile care sunt autosuficiente nici măcar nu știu cât valorează ceea ce au produs”, spune Thiele. În China, pe de altă parte, cifrele ar putea fi utilizate mai strategic, subliniază Thiele.
Sinologul Hans Kühner de la Universitatea din München este chiar mai tranșant. “Datele nu sunt verificabile și provin din statisticile oficiale chineze. Măsura în care se poate avea încredere în ele este, după cum bine se știe, discutabilă”.
Expertul atrage atenția că, în cazul sondajelor din China, există întotdeauna o presiune politică implicită. “Cei care sunt intervievați anticipează în răspunsurile lor ceea ce organismele oficiale vor de fapt să audă”. În aceste condiții, se pune întrebarea dacă datele au fost ulterior corectate sau înfrumusețate. Putem însă presupune aceste lucruri, spune Kühner.
Nu extrem de săraci, dar totuși foarte săraci
Succesele în lupta împotriva sărăciei extreme devin și mai relative, spune economistul Thiele de la IfW. Deși multe persoane din China și India au depășit pragul de sărăcie de 2,15 dolari americani pe zi, “ele sunt, desigur, încă sărace din perspectiva noastră”, spune el.
Situația multor oameni, care poate acum dispun de trei sau patru dolari pe zi pentru a trăi, poate fi descrisă în continuare ca sărăcie. Stabilirea unei sume mai mari ca reper pentru ieșirea din sărăcie ar face însă ca succesele din China să nu mai fie atât de spectaculoase, spune Thiele.
Supraviețuirea înseamnă mai mult decât un minim de calorii
De altfel, însăși definiția sărăciei extreme este controversată. Sebastian Vollmer spune că multe părți ale Chinei sunt acum atât de dezvoltate încât o sumă ajustată la puterea de cumpărare de 2,15 dolari americani pe zi nu mai este suficientă pentru a supraviețui acolo. Chiar dacă ar fi suficientă, ar fi mai mult decât o simplă chestiune de supraviețuire.
Vollmer explică faptul că măsura sărăciei de 2,15 dolari americani a Băncii Mondiale se bazează pe ipoteza că o persoană are nevoie de 2100 de calorii pe zi. “Or, acest lucru este foarte problematic, pentru că oamenii nu pot trăi doar cu acest aport caloric”.
Echipa lui Vollmer de la Universitatea din Göttingen a calculat recent cât de mare ar fi sărăcia dacă s-ar presupune că dieta nu trebuie să aibă doar o cantitate minimă de calorii, ci trebuie să fie și sănătoasă, adică să conțină suficiente substanțe nutritive. “Această metodă relevă că numărul oamenilor care trăiesc în sărăcie este mult mai mare decât cifrele stabilit pe baza metodei Băncii Mondiale”, a declarat Vollmer.
Ipoteza corespunde cu vestea rea dată anul acesta de Națiunile Unite, instituție potrivit căreia numărul persoanelor care suferă de foame în lume este în creștere. Aproximativ 735 de milioane de persoane, aproape o zecime din populația lumii, au avut prea puțin de mâncare în 2022, potrivit Raportului Națiunilor Unite privind alimentația. Acestor oameni le lipsesc caloriile, vitaminele și mineralele importante.
Mai poate fi atins obiectivul de dezvoltare durabilă?
“Sărăcia va continua să scadă dacă nu vom avea o nouă pandemie, însă eliminarea sărăciei extreme până la zero până în 2030 nu va fi realizată”, spune Thiele. El a explicat faptul că oamenii care trăiesc în regiuni de război civil nu pot fi scoși din sărăcie doar grație creșterii economice.
“Dacă tendințele actuale continuă, se estimează că 7% din populația lumii – aproximativ 575 de milioane de persoane – va trăi în sărăcie extremă până în 2030”, se arată în cel mai recent raport al Națiunilor Unite privind dezvoltarea. Cei mai mulți dintre acești săraci vor trăi în Africa subsahariană, arată documentul.
