Cu mai puțin de o săptămână înainte de alegerile prezidențiale, România parcurge una dintre cele mai atipice campanii electorale din ultimii ani. Atmosfera generală este dominată de incertitudine, sondajele de opinie par incapabile să surprindă adevăratele intenții ale electoratului, iar discursurile politice alternează între atacuri sterile și strategi discutabile.
Monica Vasilescu: În absența unei culturi civice solide a românilor, decizia de vot pare să se contureze tot mai mult pe baza emoțiilor, resentimentelor sau percepțiilor personale și tot mai puțin pe înțelegerea clară a rolului constituțional al președintelui.
Analistul politic Radu Nicola Delicote, expert în comunicare politică și manager de campanii, a analizat acest fenomen într-un dialog cu Ziare.com, în cadrul emisiunii „Cu fața la alegători”. Potrivit lui Radu Delicote, campania electorală din 2025 a fost caracterizată printr-o lipsă de coerență și o implicare scăzută a electoratului în discuții despre atribuțiile reale ale funcției prezidențiale. Cu toate acestea, dinamica ultimelor zile ar putea răsturna clasamentele prefigurate de sondaje, datorită unui segment semnificativ de alegători indeciși sau discreți, care, în ziua votului, ar putea produce surprize majore.
Campania cărui candidat a fost organizată cel mai bine
Consultantul politic Radu Nicola Delicote a analizat starea campaniilor electorale din România cu doar câteva zile înainte de alegerile prezidențiale și a punctat asupra modului în care emoția și confuzia privind atribuțiile prezidențiale definesc alegerile din 2025.
„Mai avem câteva zile de campanie care, în teorie, va fi foarte interesantă. În practică, s-ar putea să schimbe doar într-o mică măsură lucrurile. În realitate, de fapt, s-ar putea să motiveze o parte dintr-un electorat care astăzi nu știe pe cine să voteze, dar ar merge la vot.
Cum au fost campaniile? Depinde din ce punct de vedere ne uităm. Dacă ne uităm dintr-un punct de vedere al organizării la firul ierbii, în sensul de distribuție de mesaje, de implicare de alegători, ar fi una sau două despre care putem să discutăm. Dacă ne uităm la campanii care au avut mai degrabă în centrul lor, eu știu, show-ul sau anumite elemente controversate, sunt alte campanile la care puteam să ne uităm. Ce vreau să spun este că, astăzi, conform manualului, nicio campanie nu a fost organizată ca la carte. Nicio campanie nu a fost organizată în sensul clasic, în care ai distribuție de mesaj, implicare politică, dezbatere, elemente de emoție combinate cu elemente de rațiune și așa mai departe. Mai degrabă impresia generală a fost, iar asta o spun după ce am extras până la urmă comentariile din social media, după ce am făcut o analiză pe bază articolelor, mai degrabă a fost o campanie ușor ștearsă, poate ternă pe atacuri, doar cu anumite elemente de senzațional. Deci n-aș putea să pun un verdict pe o campanie a unui candidat, pentru că evident asta poate fi interpretată că aș susține un candidat în detrimentul altui candidat, dar aș spune mai degrabă că, din păcate, în continuare România electorală a lui 2025, noi suntem realist într-un an de zile de campanie continuă, de 12 luni de zile. Deci, în această combinație de elemente prea puțin se discută la nivel de societate despre atributele reale ale președintelui țării”, a spus Radu Delicote pentru Ziare.com.
„Un președinte care să țină cu românii”
Campania electorală din acest an, consideră expertul, este una dominată de emoție și percepții distorsionate. Mulți alegători proiectează asupra președintelui roluri care nu îi revin, de la scăderea prețurilor la trenuri până la „a ține cu românii”, în absența unei educații civice care să clarifice funcțiile instituțiilor statului.
„Oamenii își doresc în continuare de la președinte atribute de premier, își doresc în continuare de la președinte implicare de tip parlamentar, își doresc de la președinte poate chiar anumite elemente pe care un primar le poate face. Am văzut anumiți alegători pe stradă, dar le spun concret alegători, pentru că nu știm dacă vor merge să voteze sau nu, dar presupunem că da. În niște interviuri pe care le-au dat în zilele acestea, își doreau ca președintele să scadă prețul biletului de tren. Deci lucru care, pe cât e frumos și de idilic sună, nu are nicio treabă, nu are nicio tangență cu ceea ce poate să facă președintele astăzi”, a analizat Radu Delicote pentru Ziare.com.
Votul util este un criteriu pur emoțional
O altă temă majoră a analizei sale a fost „votul util”, un concept pe care l-a descris ca fiind exclusiv emoțional, lipsit de fundament rațional. Potrivit expertului, o parte semnificativă a electoratului ia decizia de vot nu pe baza programelor politice, ci din dorința de a bloca un candidat sau de a sancționa un sistem.
„Sunt convins că cei care vor ieși să voteze o mare parte din electoratul decis deja, s-au convins pe anumite criterii, poate raționale, poate emoționale, dar de aici încolo să știți că decizia, și asta este important de reținut, decizia de vot pe care și-o vor cristaliza românii se va baza pur pe decizii emoționale, în sensul în care, votez pur și simplu pentru că mă duc pe ideea votului util, care să știți că votul util este un criteriu pur emoțional, nu are niciun element rațional în el, ci pur și simplu votez ca să nu intre unul sau altul, sau ca să nu iasă unul sau altul. Deci aici, asta înseamnă votul util, element pur emoțional. Doi, votez că-mi place de candidata respectivă, că am văzut că și-a schimbat mesajul, tonul, vocea, poziționarea, sau pur și simplu votez împotriva unui establishment, unui sistem, apropo de personajul colectiv care a tot circulat în campanie, folosit acum în exces sistemul acesta sau pur și simplu votez că-mi place sau nu-mi place de un candidat sau alt candidat.
Deci elementele de aici încolo, și mai avem până la alegeri cinci zile, sunt doar criterii pur emoționale în care vor dicta opțiunea politică a celor care, atenție, vor cu adevărat să iasă la vot”, a menționat Radu Delicote pentru Ziare.com.
Masa electorală care poate răsturna votul
Mai mult, Radu Delicote a atras atenția asupra existenței unei mase tăcute de aproximativ 30% dintre alegători care nu sunt reflectați în sondaje. Este vorba despre cetățeni care fie nu știu cu cine vor vota, fie refuză să-și declare opțiunea, fie își propun să conteste predicțiile electorale printr-un vot-surpriză.
„În sondajele de opinie astăzi, separat de ceea ce se zice și ceea ce se arată, este o debara gri, o ușă ușor întredeschisă din care iese foarte puțin momentan, intră și iese foarte puțin aer, în sensul în care este o mare parte de electorat acolo de 30% pe care sondajele nu o arată. Votanți care sunt hotărâți să iasă la vot, votanți care astăzi, în teorie, vor să își exprime opțiunea electorală, dar care, 1. Fie nu știu cu cine votează, 2. Fie nu vor să spună cu cine votează, sau 3. Fie vor să demonstreze că ștampila lor este mai puternică decât o arată sondajele de opinie în ziua votului. Ori 30% masă electorală care nu își exprimă opțiunea de vot sau nu există în sondajele de opinie nemăsurate, în momentul de față poate să răstoarne cu totul și cu totul toate clasamentele pe care le-am făcut locul 1, locul 2, locul 3 și așa mai departe.
Deci, situația este extrem de dinamică, interesant, aș spune, din perspectiva cursei pentru prezidențiale și sunt convins că vor urma câteva zile cel puțin intense pentru candidați în care fiecare va încerca să acceseze într-un fel sau altul acei 30% despre care vorbeam mai devreme”, a mai spus Radu Delicote pentru Ziare.com.
O parte din electorat nu înțelege ce tip de conducere avem
În concluzie, Radu Delicote consideră că alegerile prezidențiale din România rămân, ca în multe cicluri electorale anterioare, mai degrabă o competiție a emoțiilor decât una a ideilor. Lipsa clarității instituționale și a unei culturi civice contribuie la perpetuarea unui model de președinte proiectat de nostalgii, frustrări sau dorințe nerealiste, mai degrabă decât de atribuții constituționale.
Întrebat dacă votul pur emoțional ar putea fi periculos pentru România având în vedere că mulți dintre oameni să nu știu exact care sunt atribuțiile președintelui, specialistul a răspuns: „Periculos, mai puțin periculos. Nu știu dacă astea sunt cuvintele pe care le caut. Cred că mai degrabă o parte din electorat în continuare nu înțelege ce tip de conducere avem, în sensul în care noi suntem Republică semiprezidențială. Deci, nu înțelege să facă o separație între ce poate să facă și ce trebuie să facă președintele și ce poate să facă și ce trebuie să facă parlamentul respectiv, guvernul respectiv, prefecturile, consiliile județele, primăriile.
Este și rezultatul faptului că astăzi nu avem neapărat o educație civică care cumva să te pregătească pentru ce înseamnă sistemul de conducere în România, modalitatea de administrație, etc., educație civică care ar trebui să înceapă ca materie predată undeva din clasele mici, da, clasa 3-a, clasa 4-a, clasa 5-a. Nu se întâmplă acest lucru decât foarte puțin la puține școli, inclusiv la nivel de instituții europene. Deci, românii, dacă îi întrebi care este diferența între Consiliul European și Consiliul Europei, prea puțin or să știe să îți răspundă acest lucru”.
„Ajungem să vedem în președintele țării un tătuc”
România pare să caute în fiecare președinte ales o figură care depășește cu mult limitele constituționale ale funcției. Nu alegem un președinte, ci un „tătuc”. Moștenirea afectivă a epocii Ceaușescu, combinată cu tranziția postdecembristă nedefinită și adesea haotică, a înrădăcinat în mentalul colectiv ideea că președintele României trebuie să fie un lider-salvator, un arbitru care intervine peste tot, un fel de amestec între părinte autoritar, sfătuitor național și administrator general, punctează Radu Delicote.
„Aceste chestiuni ne impactează. Și ajungem să vedem în președintele țării modelul de președinte fie jucător, modelul de președinte fie tătuc, care controlează tot și este omniprezent și se pricepe la toate, modelul de președinte fie, eu știu, patriarh, sau, în cazul de față, dacă este o doamnă președinte, matriarhat, deci orice altceva de ce ar avea legătură nu cu președintele țării și cu atribuțiile țării, pentru că rolul de reprezentativitate ca cea externă nu intră în nicio dorință, doleanță a românilor din interviurile pe care le-am văzut. O doamnă cerea, de exemplu, foarte clar și răspicat că vrea ca președintele țării să țină cu românii. Mi se pare un element pe cât de abstract, pe atât de emoțional. Deci un președinte care ține cu românii va fi votat sau președinte care ține cu românii va fi votat de acea doamnă. Cum măsori acest lucru într-un sondaj de opinie sau într-un program electoral? Pentru că să scazi prețul biletelor la tren, să ții cu românii sunt, din păcate, lucruri care arată o moștenire a unei educații civice slabe în România.Și asta este adevărul și trebuie să-l spunem clar și răspicat. Asta este adevărul, aici suntem. Unul la mână, doi la mână, cursa prezidențială este apanajul emoției și votului emoțional în România din anii 90 încoace.
Dacă ne aduceam aminte, dacă tragem așa un arc peste timp, de la „tu nu votezi, tu nu ai mâncat salam cu soia, deci nu te votăm”, la „credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu”, la „Adriane nici nu știi cât de mic începi să fii” și cu totul și cu totul alte alte elemente pe care le putem găsi mai mult sau mai puțin prezent în emoționalul colectiv. Președintele României a fost ales majoritar pe criterii emoționale. Lucrurile se repetă cu atât mai mult cu cât campania și opțiunea de vot, culmea, se cristalizează în mediul online unde în mediul online astăzi pe social media lucrurile nu pot fi raționale, lucrurile sunt acide acolo, lucrurile sunt extrem de rapide, lucrurile sunt extrem de distilate într-un sens în care nu poți să construiești ceva pozitiv. Ori în tot mediul ăsta pe care l-am numit acid, să rămânem în contextul ăsta, nu ai cum să fii rațional pentru că dacă ești rațional pierzi jocul și atunci evident că emoționalul câștigă, emoționalul ocupă loc.
Românii astăzi nu știu ce face sau știu prea puțin ce face și ce ar trebui să facă președintele țării Românii văd în modelul de președinte al țării prin comparație cu foștii președinți și mă duc inclusiv până la Nicolae Ceaușescu, deci înainte de 1989, se uită la foștii președinți și compară ce ar trebui să facă președintele țării, nu se uită neapărat într-un viitor și se gândesc ce ar trebui să facă președintele țării”, a mai spus specialistul în comunicare politică pentru Ziare.com.
Urmăriți întregul interviu acordat de Radu Delicote.
