Patrick Andre De Hillerin: Anul trecut pe vremea asta, țările UE încă mergeau cu accelerația la pământ pe drumul combaterii coronavirusului SARS-CoV-2. În unele țări europene nu mai aveai voie să circuli în mijloacele de transport în comun fără mască FFP2, iar doza a treia de vaccin se prefigura a deveni obligatorie dacă voiai să călătorești pe continent sau să desfășori anumite activități. Uniunea Europeană comandase și plătise cantități impresionante de vaccinuri anti-COVID și părea hotărâtă să le folosească pe toate.
Numai că isteria izbucnită brusc,
cu tam-tam și girofaruri, s-a stins ușor-ușor, într-o încercare de discreție ce începea să semene cu o uriașă mușamalizare.
Întâi de toate a încetat raportarea zilnică a numărului de noi cazuri de îmbolnăviri și a numărului de decese. Așa, brusc. Boala nu dispăruse, oamenii se infectau și mureau în continuare, doar că lucrul acesta nu mai interesa autoritățile absolut deloc. După panica din ianuarie-februarie 2022, după știrile pline de panică, după valurile de urlete care ne împingeau înspre centrele de vaccinare pentru boost-uri peste boost-uri, s-a așternut, deodată, o tăcere plină de liniște. Eram liberi să călătorim, măștile nu mai erau obligatorii, vaccinul devenise absolut opțional…
Și totuși, oamenii
continuau să se îmbolnăvească și chiar să moară.
Între 16 ianuarie 2022 și 16 ianuarie 2023, numai în România au murit, din cauza infecției cu SARS-CoV-2, 8.201 oameni. Din totalul de 67.504. Numărul celor care s-au infectat între 16 ianuarie 2022 și 16 ianuarie 2023 este de 1.327.969. Adică în ultimele 12 luni s-au infectat la fel de mulți oameni câți s-au infectat în primele 20 de luni de la izbucnirea pandemiei. Dar COVID-ul pur și simplu nu a mai fost și nu mai este un subiect de îngrijorare.
Atunci când a izbucnit pandemia,
lockdown-ul părea o soluție bună pentru a-i pune capăt. Doar că nimeni, nicăieri în lume, nu a avut nici resursele și nici coaiele necesare pentru aplicarea unui lockdown serios. Așa se face că, de fapt, am mimat izolarea, pentru că sectoare întregi ale economiei mondiale aveau nevoie de prezența oamenilor în fabrici, uzine și pe câmpuri. Pe lângă asta, guvernele de peste tot au cedat foarte ușor, cu gândul la voturi. Dacă cetățenii voiau să meargă la plajă, la terasă, în discotecă sau în bar, după doar două-trei luni de izolare, politicienii nu-și puteau asuma decizii nepopulare. Mai ales că pe mulți îi așteptau alegerile.
Relaxarea prematură a făcut lockdown-ul și mai ineficient, anulând tot ceea ce se obținuse până atunci. A urmat o vară lipsită de griji și, apoi, încă un lockdown.
Între timp, însă, a apărut și marea speranță: vaccinul.
Nu doar că a apărut vaccinul-minune, dar Uniunea Europeană, reprezentată la negocieri de către chiar șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a comandat și repartizat țărilor UE cantități enorme de vaccinuri, de parcă urma să ne îmbăiem în ele, iară nu să ni se injecteze. Mai mult, pentru că așa au decis mai-marii UE, țările membre nu au putut nici să-și negocieze singure achizițiile, nici să le pună capăt atunci când a devenit clar că nu mai există cerere pentru aceste vaccinuri.
Așa s-a ajuns, de exemplu,
ca România să trebuiască să achiziționeze și să plătească 94 de milioane de doze de vaccin. De cinci ori mai mult decât populația țării, într-un moment în care vaccinarea presupunea administrarea a două doze.
Până în acest moment, în România au fost folosite doar 17 milioane de doze de vaccinuri anti-COVID, au fost distruse 6 milioane, au fost vândute sau donate alte milioane de doze, dar continuăm să primim și să plătim. La sfârșitul anului trecut așteptam o nouă tranșă de 20 de milioane de doze. Cu care nu aveam ce face.
Date oficiale despre vaccinarea anti-COVID în zilele noastre nu mai există. Raportările comitetului condus de Gheorghiță au încetat pe 3 martie 2022 și nu mai există nici o informație despre numărul persoanelor care se mai vaccinează zilnic anti-COVID. Cel mai probabil, acesta este zero sau foarte apropiat de zero.
Dar vom continua să plătim,
pentru că așa a decis Ursula von der Leyen, într-un proces de negociere absolut netransparent. Nici măcar contractele încheiate de CE cu furnizorii de vaccinuri nu sunt accesibile publicului, invocându-se o confidențialitate nepermisă în acorduri făcute pe foarte mulți bani publici.
Comisia Parlamentului European pentru COVID-19 cere insistent audierea șefei Comisiei Europene. Doar că aceasta refuză să se prezinte de bunăvoie în fața Parlamentului European. Comisia insistă și va face și primul pas oficial, înaintând cererea de audiere președintei PE, Roberta Metsola. Aceasta, la rândul său, are posibilitatea, nu obligația, de a o invita la audieri pe Ursula von der Leyen. Dar Ursula von der Leyen nu are obligația de a se prezenta la audieri, dacă nu vrea. Pentru că, deși la fiecare cinci ani au loc alegeri pentru Parlamentul European, Uniunea Europeană este condusă de niște ființe pe care nu le-au ales cetățenii, prin vot direct, ființe care-și permit să sfideze un continent întreg. Pentru că pot.
Pe români, vaccinurile comandate de Ursula
îi costă un miliard de euro. Din această sumă, vaccinurile utilizate efectiv au costat aproximativ o cincime. Restul de 800 de milioane de euro sunt bani aruncați pe fereastră, arși, pierduți.
De fapt, dacă am trăi într-o societate europeană dominată de justiție, am putea spune că banii ăștia au fost furați. Iar cei care au făcut-o ar fi deja în pușcărie.
Dar nu este cazul. (catavencii.ro)
