Aparent după alegeri toate partidele se declară mulțumite: chiar învingătoare. Primele cinci care vor compune Puterea următorului legislativ, Parlamentul și Guvernul, se declară chiar victorioase. Cei sub 5% nu mai contează – cine pierde e scos din istorie. Politica e a acelora care înving pentru că politica nu e despre bine și rău, ci despre putere, scrie scriitorul Vasile Ernu, într-un comentariu publicat de Libertatea.

Cine a pierdut cu adevărat? Au pierdut cetățenii acestei țări – sau marea lor parte.  Scena politică arată ruptă în două, fragmentată și sfărâmată. Ca să faci un guvern, o putere unitară care să poată construi ceva e aproape imposibil. Ca să faci o putere cât de cât funcțională e nevoie să inventezi un Frankenstein politic – grupuri cu interese diferite, cu forțe antagoniste lipite și cârpite forțat etc. Un „monstru politic”. Experiența ne arată că astfel de „cârpeli politice” nu durează și dau roade catastrofale. Cazul Convenția Democrată Română (CDR) – poate cea mai proastă guvernare post-90 – ne trezește groază și azi. NU vrem un astfel de viitor – l-am mai avut.

Al doilea lucru, care e poate și mai grav, este problema legitimității. Avem o putere care este legitimată de 33% din populația acestei țări cu drept de vot. Ce drept și ce legitimitate are o astfel de putere să ia decizii majore: să reconfigureze anatomia acestei țări, viitorul ei? Legitimitatea unei astfel de puteri, legale și constituționale că așa e în democrație, are un suport minim.

De ce? Pentru că în noua configurație a puterii din țara aceasta este reprezentat doar unul din trei cetățeni. În diaspora, unul din douăzeci.

De ce nu au ieșit oamenii la vot? Președintele USR, noua speranță a politicii locale, ne explică:  „rezultatele complicate arată cât de greu este pentru România să iasă din această logică de pesedism coclit”. Și mai toți cred aceasta: problema e la alegători. Singura problemă a acestei țări – poporul. Practic, în țara aceasta totul merge bine: partidele își fac treaba, instituțiile statului la fel – doar poporul nu se ridică la nivelul așteptărilor. Nu e ascultător, e leneș, e indisciplinat, e necivilizat, are o mentalitate veche etc. – asta auziți zilnic începând cu „intelectualii epocii Băsescu” până la actualul președinte, de la discursurile liderilor de partide până la vocile mainstream ale mass-mediei și spațiului public.

Mesajul lor: „poporul e coclit”, trebuie să schimbăm poporul – poporul nu ne merită. Marea vină pentru tot ce merge prost în țara aceasta este a poporului: schimbăm poporul, cetățenii și totul va fi bine.

Ce spune toată această situație. Spune un lucru foarte important, fundamental pentru existența acestei țări. În acest moment între putere și popor, dintre aleși și alegători s-a rupt, s-a sfărâmat, s-a dizolvat orice Contract social. Puterea și-a abandonat cetățenii, iar cetățenii nu mai au  minimă încredere în ea pentru că nu le mai reprezintă interesele și singura lor formă de a le spune asta este boicotul alegerilor.

Ruptura dintre putere și cetățeni e o prăpastie, e un abis. Și acest abis crește și nu prevestește nimic bun. Până și câinii de pază – presa, experții de tot felul și vocile publice –  deveniți de ceva vreme „câini de companie” nu mai pricep realitatea: cântă în unison cu puterea fără a mai înțelege problemele elementare care vin dinspre baza societății.

Cine sunt ei cei care nu votează – cei aproape 70% din cetățenii acestei țări care se află aici sau în exil economic? Cum trăiesc, din ce trăiesc, ce probleme și nevoi au, ce dorințe au? Ce educație primesc, ce sistem de sănătate li se oferă, ce ascensoare sociale și sprijin instituțional primesc? 

Nimeni nu-i întreabă, nimeni nu-i reprezintă. Ei știu că sunt pe cont propriu și se descurcă cum pot. Dar cândva, cumva, ei vor vorbi – și tăcerea lor poate deveni un sunet asurzitor. AUR nu e un accident, ci e un avertisment.

Țara asta are nevoie în acest moment de un nou Contract social cu o Române reală, nu iluzorie. Mă tem că nu cetățenii acestei țări trebuie  schimbați, ci toată „elita ei” prădătoare și inconștientă. E nevoie stringentă de un nou consens și un Nou contract social. Ajunge! Noi nu vrem în viitorul vostru care nu ne aparține pentru că suntem excluși.

Citeşte întreaga ştire: Poporul coclit, poporul abandonat. Cum au ajuns 60% dintre cetățeni să nu fie reprezentați de stat

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.