Pentru un politician atacat din toate părțile, Josep Borrell a fost imaginea calmului luna trecută când a privit înspre camere la un eveniment virtual global dornic să audă explicațiile acestuia pentru fiascoul vizitei în Rusia, scrie jurnalistul american de origine austriacă Matthew Karnitschnig în Politico.

Însă Borrell, recent întors din vizita de la Moscova amplu criticată ca fiind o umilință, știa că de data aceasta are puține motive de îngrijorare din partea interogatorilor săi.

Deși diplomatul veteran spaniol vorbea în cadrul unui eveniment numit „Prima Pagină”, apariția sa ar fi mai fidel caracterizată drept Fake News.

În locul unei confruntări cu jurnaliști independenți care au urâtul obicei de a pune întrebări inconfortabile, Borrell a ales să vorbească unui grup mai liniștit – reprezentanții unor think-tank-uri al căror principal scop a părut să fie manifestarea recunoștinței față de spaniol pentru apariția în programul lor.

„Ați avut un rol esențial în lansarea noii agende UE-SUA pentru schimbări globale în luna decembrie a anului trecut care a fost o inițiativă impresionantă, o impresionantă primă mutare după alegerea președintelui Biden și a primit multă atenție aici la Washington”, i-a spus Fred Kempe, președintele și CEO-ul Atlantic Council, un think-tank din capitala americană, diplomatului șef al UE (Dacă n-ați auzit niciodata de „agenda” respectivă, nu sunteți singurii).

Deși nu e vreo noutate ca politicienii să discute în cadrul unor evenimente organizate de think-tank-uri, explozia numărului de conferințe virtuale cauzată de pandemie a oferit acestor organizații o influență fără precedent și abilitatea de a ajunge la o audiență niciodată atât de mare.

Cea mai bună parte pentru politicienii ca Borrell? Aceste evenimente oferă aparența unui schimb cu jurnaliști fără niciunul din riscurile asociate.

Exact cum politicienii din Statele Unite pot sta liniștiți că vor găsi un jurnalist prietenos la televiziunile care simpatizează cu partidul din care fac parte, la fel și liderii europeni știu că se pot refugia de întrebările critice în cadrul „safe space”-ului unui livestream organizat de think-tank-uri.

Mersi pentru nimic

După o lungă rundă de mulțumiri și declarații de admirație, Benjamin Haddad, colegul lui Kempe, a trecut la treabă și l-a întrebat pe Borrel o întrebare adevărată, oarecum:

„Înalt reprezentant Borrell, ocupați acum această funcție de 15 luni, sunteți al treilea înalt reprezentant al Uniunii Europene. Aș spune că aceasta este încă o poziție nouă și mi-ar plăcea să aud reflecțiile dumneavoastră despre misiunea cu care ați fost însărcinat”, i-a spus Haddad, directorul Centrului pentru Europa al Atlantic Council.

Când reprezentanții think-tank-ului au ajuns în sfârșit să facă referire la elefantul din cameră – Rusia – trecuseră deja 20 de minute. Și aceasta a fost întrebarea:

„Prima dată, credeți că există un consens acum în Uniunea Europeană că Rusia nu este un partener constructiv pentru Uniunea Europeană și că a ales o cale conflictuală?”.

Nu tocmai o întrebare dificilă. În niciun moment din discuția de o oră nu și-a făcut nimeni curaj să îl întrebe pe Borrell ce se gândea și voia să știe toată lumea care se uita la interviu, și anume de ce a stat zâmbind tâmp alături de ministrul de externe rus Serghei Lavrov când acesta acuza Europa de „aroganță” și afirma că UE nu este un partener de încredere.

Mersi pentru nimic.

Însă Atlantic Council nu este nicidecum vreo excepție. Căutați oricare din mulțimea de interviuri online realizate de think-tank-uri cu politicieni importanți și oficiali guvernamentali și veți fi serviți cu un borș de vorbe goale și închinăciuni virtuale. În multe cazuri think-thank-urile renunță și la prefăcătoria că și-ar intervieva invitații și doar le pun la dispoziție o scenă.

Marți, de exemplu, Instituția Brookings din Washington D.C. l-a invitat pe ministrul de externe german Heiko Maas să vorbească despre relația transatlantică și locul țării sale în lume.

„Rațiunea, încrederea și responsabilitatea trebuie să meargă mână în mână – doar împreună pot face posibilă politica externă germană”, a afirmat Maas la un moment dat.

Oricine era curios despre cum controversatul proiect Nord Stream 2 intră în viziunea respectivă a rămas să se întrebe în continuare fiindcă Maas nu a primit întrebări.

„Relație transatlantică puternică”

Luna trecută, Conferința de Securitate de la München (MSC), un eveniment anual al unei organizații cu veleități de think-thank, a pus în scenă o întâlnire virtuală la care Joe Biden, Angela Merkel și Emmanuel Macron au fost cap de afiș, o garnitură pentru care orice organizație de presă (să nu mai zicem de think-thank-uri) ar muri.

După ce și-a livrat discursul pregătit de Casa Albă, timp în care a fost flancat de banere inscripționate cu logoul MSC, Biden, care nu a ținut încă nicio conferință de presă ca președinte, nu a primit întrebări.

La fel cum nu a făcut-o nici Merkel. Macron a acceptat una, de la președintele MSC, Wolfgang Ischinger.

Atlantic Council, care afirmă că misiunea sa este de a crea o „relație transatlantică puternică”, este finanțat de o serie diversă de sponsori, de la contractori militari ca Lockheed Martin, la bănci internaționale ca Goldman Sachs, la guverne naționale și chiar de către Uniunea Europeană. Pentru UE, cel puțin, face toți banii.

„Sunteți persoana pe care o sună Henry Kissinger?”, a glumit Kempe cu președintele Consiliului European Charles Michel la începutul unui alt livestream „Front Page” din luna februarie după ce l-a rugat să îi descrie „cele mai importante aptitudini pentru funcția voastră”.

Cu doar o săptămână în urmă, Atlantic Council dăduse o lovitură și mai mare când a difuzat o discuție live cu Macron.

„Domnule președinte, ați fost un lider care a transformat Europa, deschizând calea unei Europe mai suverane pe scena internațională pentru a se confrunta cu aceste provocări și din acest motiv suntem atât de încântați să vă avem alături de noi astăzi”, a chicotit Haddad.

Periatul a continuat timp de 90 de minute, interval în care Haddad, stând alături de Macron la Palatul Elysée, a uitat să dezvăluie că anterior a fost reprezentantul la Washington al mișcării En March a președintelui francez.

Despre Macron se cunoaște că are o afinitate pentru think-tank-uri însă, ca să fim corecți, acordă interviuri lungi și jurnaliștilor, mai ales când știe că va primi întrebări servite.

Același lucru este valabil și în cazul lui Borrell care recent a vorbit cu Der Spiegel în primul interviu acordat după fiascoul de la Moscova.

„Întrebări mai puțin părtinitoare”

Cel mai probabil interviul a fost aprobat înainte de publicare de echipa lui Borrell. Practica, numită „autorizare”, este comună în mass-media germană (Der Spiegel nu a răspuns mai multor întrebări despre subiect și un purtător de cuvânt al lui Borrell a afirmat că: „Nu vedem niciun motiv pentru a discuta aceste aranjamente cu terțe părți”).

În orice caz, Der Spiegel l-a lăsat pe Borrell să rescrie istoria în favoarea sa.

După ce un reporter al revistei i-a spus că „ar fi trebuit să riposteze” când Lavrov a declarat că UE nu este un partener de încredere, Borrell a afirmat că a făcut-o.

Înregistrarea video a conferinței arată o altă poveste. După comentariile de încheiere ale lui Lavrov, care au inclus remarca potrivit căreia UE nu este de încredere, Borrell a părut să facă o glumă în timp ce cei doi părăseau încăperea, făcându-l pe rus să rânjească.

Pentru a înțelege de ce Borrell ar prefera să evite interviuri reale trebuie să te uiți doar la interviul său din 2019 cu Tim Sebastian, fostul corespondent BBC care acum are un program la Deutsche Welle numit „Zona de Conflict”.

La momentul respectiv Borrell încă era ministrul de externe al Spaniei și Sebastian i-a pus mai multe întrebări despre încarcerarea unor politicieni din Catalonia, regiunea în care actualul șef al diplomației europene s-a născut. La doar câteva minute după începerea discuției, Borrell a răbufnit, amenințând că va „pune capăt acestui interviu”.

„Mă intervievați, nu mă interogați”, l-a muștruluit Borrell pe jurnalist. „Nu sunteți poliția”, a continuat acesta. La un moment dat diplomatul s-a ridicat și a părăsit platoul înainte de a se întoarce. „Nu știți nimic despre ceea ce vorbiți”, i-a spus acesta corespondentului veteran.

La final, spaniolul i-a spus lui Sebastian: „Data viitoare aș aprecia dacă ați formula întrebările într-o manieră mai puțin părtinitoare”.

Mesajul său de rămas bun de la evenimentul Atlantic Council de luna trecută a fost ceva mai politicos.

„Vă mulțumesc pentru această oportunitate. Sper că vom ține legătura”, a spus șeful diplomației europene.

traducere realizată de HotNews.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.