Nu mai sînt paturi la ATI, scrie Doru Bușcu în Cațavencii. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu se tem de virus, fiindcă ei, neamurile și colegii lor de partid au la dispoziție tratamentul cu anticorpi monoclonali. Guvernul face pe dracu-n patru să țină cazurile noi sub zece mii pe zi: frînează testările, redistribuie morții pe zile, amenință managerii de spitale. Ca să poată anunța Iohannis că „avem o plafonare vizibilă la numărul de infectări noi“, Orban, Tătaru și Arafat se atîrnă de cifre și le trag în jos. Fac zi de zi acea cascadorie grotescă din filmele cu Ceaușescu, în care slugile aplaudă la congres ca să acopere vocea lui Constantin Pîrvulescu.
Oamenii de rînd mor fără să-și primească șansa, fără să vadă plasma, oxigenul sau Remdesivirul. Virusul face selecția naturală, iar medicii pe cea personală. Sînt aproape două sute de morți pe zi, de trei ori mai mulți decît numărul ostașilor români uciși pe front într-o zi din al doilea război mondial.
„Din fericire, acum, în pandemie, e PNL la guvernare şi împreună cu mine căutăm şi găsim măsurile adecvate, găsim proiecte, oportunităţi“, rezumă Iohannis situația. El și PNL lucrează bine, iar „cînd vom avea o nouă majoritate în jurul PNL, voi avea un guvern cu care voi putea lucra foarte bine“.
Chiar așa: ce-au „lucrat“ oamenii ăștia pînă acum? Au rezolvat criza paturilor de la terapie intensivă, a medicamentelor, a echipamentelor, a personalului medical? Au făcut ceva pentru testarea în masă, pentru testarea gratuită? Au folosit în vreun fel cele șase luni de răgaz între valul unu și valul doi? Nici măcar vaccinul împotriva gripei n-au fost în stare să-l aducă în cantități suficiente. În schimb, au rezolvat-o cu vaccinul anti-COVID.
De vreo zece zile, Iohannis și Orban se dau de ceasul morții cu vaccinul care nu există. Organizează campania de vaccinare contra SARS-CoV-2. Vaccinurile nu sînt gata, nu se știe cînd vor fi aprobate, data distribuției lor e mai necunoscută decît conjectura Birch-Sinerton-Dyer, dar oamenii s-au pus pe treabă. Fac ședințe, studiază planuri, ne lasă să ni-i închipuim stînd grupați în sala hărților, ca echipajul în trening din Star Trek adunat în jurul androidului machiat.
Nu e rău că guvernanții se ocupă din timp de pregătirea vaccinării. Ba chiar e un lucru necesar, care trebuia început mai devreme, fiindcă la capitolul organizare avem o faimă periculoasă. Dar să-ți umpli timpul cu teoria salvării cînd oamenii mor din lipsuri concrete e ca și cum le-ai da bolnavilor, în loc de tratament, pliante despre viața de apoi.
Iohannis călărește acum tema vaccinului fiindcă e singura veste bună din ultimul an de guvernare PNL. E singura realizare a celor douăsprezece luni de criză medicală, economică, socială, psihologică și morală. Numai că vaccinul e realizarea altora. E realizarea unor nemți, a unor americani, englezi, turci, olandezi, francezi, italieni, japonezi. E meritul unor savanți, al unor laboratoare, al unor companii din alte țări. Aceste entități străine au lucrat, au investit, au riscat, au făcut sacrificii. Autorii vaccinului nu au nici o legătură cu Iohannis și cu PNL, cel mai probabil nici nu au auzit de ei, și e absolut sigur că n-au depus atîta efort științific și financiar ca să contribuie la campania electorală din România.
Singurul efort pe care l-a făcut Iohannis în pandemie a fost abandonul vopselei de păr. Și așa, cu tîmplele cernite de înțelepciunea dobîndită în fața prompterului, a zis să încalece iar nimicul și să ne mai dea o șansă. Să ne mai dăruiască ceva de la el: munca altora.
sursa: catavencii.ro autor: Doru Bușcu
