În ultimii ani, actualii europarlamentari Rareș Bogdan (PNL) și Dacian Cioloș (USR+), care mai este și fost comisar european – pus de Tăriceanu, s-au exprimat vehement (și ipocrit!) împotriva pensiilor speciale ale parlamentarilor. Din România! Nu de la Bruxelles.
Ei bine, azi, Parlamentul a votat proiectul de lege depus de pesediști pentru eliminarea pensiilor parlamentarilor. Bravo! De acum ne va fi bine…
Doar că România mai are o categorie de pensionabili speciali: marile valori care ne reprezintă la Bruxelles sau, mă rog, ar trebui să o facă. Mie una tare îmi e că Rareș Bogdan se reprezintă mai mult pe sine, cu costumele și batistuțele de păun cu tente mussoliniene (!), iar Cioloș pe patronul său politic, Emmanuel Macron… Dar trecem peste.
Conform Parlamentului European, europarlamentarii au dreptul la pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 63 de ani. Pensia reprezintă 3,5 % din salariul pentru fiecare an complet de exercitare a mandatului, fără a depăși însă 70 % în total. Aceste pensii sunt plătite din bugetul Uniunii Europene la care, ghici ce, CONTRIBUIM ȘI NOI!
Salariul net al lui Bogdan sau Cioloș depășește 7.000 de euro pe lună, asta FĂRĂ toate celelalte PRIVILEGII, printre care mașină la scară, care mai adună și ele multe mii de euro într-o lună. Deci vă puteți închipui cât de SPECIALĂ le va fi pensia când vor împlini frumoasa vârstă de 63 de ani. În cazul lui Cioloș, se va mai adăuga, desigur, și pensia de fost comisar european, pe lângă tot PUHOIUL de bani pe care l-a primit de la UE după ce a părăsit respectiva funcție… Dar el are voie, nu?
În fine…
De multe ori, când punem o întrebare retorică, precum cea din titlu, răspundem tot cu o întrebare retorică: mama?
Ei bine, în cazurile de față (Bogdan & Cioloș), se întâmplă să fie adevărat. Mama mea și mamele dumneavoastră și multe alte mame plătitoare de taxe și impozite se spetesc INCLUSIV pentru ca domnii menționați să fie siguri că peste câțiva ani vor primi o pensie cu adevărat SPECIALĂ. Despre care nu suflă o vorbă.
De ce pot ei face asta, oameni buni? Pentru că îi merităm. În felul nostru foarte, foarte special.
