Prim ministra Italiei, Giorgia Meloni, a fost din nou pe drumuri săptămâna aceasta, vizitându-l pe omologul său din Polonia, Mateusz Morawiecki, pentru a discuta despre frânarea migrației ilegale. Întâlnirea a avut loc după ce luna trecută s-a deplasat în Tunisia pentru a încerca să convingă autoritățile să oprească bărcile care traversează Mediterana, scrie The Times.
Fiind primul lider al dreptei dure de după război al celei de-a treia economii a Europei, vizibilitatea crescândă a lui Meloni pe scena europeană este studiată cu atenție de numeroși politicieni de dreapta care îi urmează și care se apropie tot mai mult de putere pe întregul continent.
În Spania, partidul naționalist Vox ar putea intra în curând la guvernare după ce și-a dublat voturile la recentele alegeri locale. În Franța, Marine Le Pen se așteaptă la un sprijin suplimentar din partea alegătorilor sătui de revoltele de stradă din țara sa.
Impulsionate de succesul electoral, partidele dreptei radicale din Norvegia și Suedia își folosesc influența pentru a introduce măsuri drastice împotriva migrației; Grecia a virat spre dreapta; iar în Germania, Alternativa pentru Germania, de extremă dreapta, câștigă pentru prima dată alegerile locale și conduce în sondaje în estul țării.
De la venirea la putere în Italia, în octombrie, popularitatea lui Meloni nu a scăzut, iar coaliția sa a continuat să câștige alegerile locale, în timp ce opoziția sa se fragmentează și se îndreaptă tot mai mult spre stânga.
După ce Silvio Berlusconi, defunctul prim-ministru al Italiei, i-a deschis calea lui Donald Trump, iar Mișcarea Cinci Stele a inaugurat era populismului online, prima femeie prim-ministru din Italia demonstrează că țara sa rămâne un laborator politic care stabilește tendințe.
„Acum, toate aceste partide din Europa nu mai vorbesc despre ieșirea din UE, ci se bucură de un impuls, de două ori mai mult pentru că se concentrează pe problemele vieții de zi cu zi”, a declarat Pawel Zerka, cercetător principal în domeniul politicilor la Consiliul European pentru Relații Externe.
Principala provocare zilnică pentru alegători este costul ridicat al vieții, determinat de războiul din Ucraina și de problemele lanțului de aprovizionare, în contextul în care lumea iese din pandemia Covid-19.
Acesta subliniază ironia faptului că, dacă prima rundă de populism din Europa, în urmă cu un deceniu, a fost determinată de succesul globalizării care a dus la reducerea locurilor de muncă, runda actuală se datorează faptului că globalizarea se bâlbâie și face ca prețul roșiilor să crească vertiginos.
Între timp, decizia lui Meloni și a partenerului său de coaliție liderul partidului anti-migrațiune Lega, Matteo Salvini, de a se opune obiectivelor ecologice ale UE este imitată de către extremiștii de dreapta din întreaga Europă.
Salvini a respins obiectivele de reducere a emisiilor ca fiind o „alegere dezastruoasă care ajută China” și chiar a dat vina pentru inundațiile mortale din Italia – care au fost în mare măsură legate de schimbările climatice – pe ecologiștii care au oprit planurile de protecție împotriva inundațiilor.
În Țările de Jos, noua Mișcare a Fermierilor-Cetățeni (BBB), care luptă împotriva politicilor ecologice, este pe primul loc într-o țară în care guvernul tocmai s-a prăbușit din cauza disensiunilor cu privire la imigrație, în timp ce germanii se revoltă împotriva presiunilor guvernamentale de a instala pompe de căldură ecologice în casele lor.
„În timpul Covid am văzut îngrijorări din ce în ce mai mari în Germania și Austria cu privire la periclitarea libertăților și văd dezbaterea privind pompele de căldură legată de acest lucru”, a declarat Zerka. „Efectiv, cererea pentru libertăți este acum legată de o reacție împotriva ecologismului, iar extrema dreaptă este gata să spună că va păstra aceste libertăți”, a adăugat el.
Extremiștii de dreapta care îi calcă pe urme lui Meloni vor fi observat că aceasta și-a atenuat retorica antieuropeană odată ajunsă la guvernare și a pus în aplicare o politică economică ortodoxă.
În plus, promisiunile ei de a stopa fluxul de ambarcațiuni cu migranți au eșuat, cu 69.000 de imigranți care au sosit până acum în acest an, mai mult decât dublu față de totalul atins până în această perioadă în 2022.
În timp ce ea îndeamnă statele UE să preia o parte dintre cei sosiți, cele care refuză sunt aliații ei apropiați, Polonia și Ungaria, care îi împărtășesc retorica anti-migranți.
Aceasta nu este singura tensiune care se strecoară în cadrul clubului de dreapta al Europei, a declarat Francesco Galietti, analist la firma de consultanță Policy Sonar din Roma. „Foarte puține partide de dreapta, în afară de Meloni și de polonezi, se opun cu fermitate invaziei rusești din Ucraina – uitați-vă la Le Pen și la [Viktor] Orbán din Ungaria”, a spus el.
Rusia se va dovedi a fi un test de turnesol dur, în timp ce partidele vor încerca să încheie alianțe care speră să le ofere o majoritate la alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor – iar fricțiunile încep să se vadă la Roma.
Salvini a făcut echipă cu Le Pen și AfD într-o grupare parlamentară a UE și speră să își alieze grupul cu Conservatorii și Reformiștii Europeni, care a fost fondat de Conservatorii britanici înainte de Brexit și care conține partidul Frații Italiei al lui Meloni și partidul polonez de guvernământ Lege și Dreptate.
„Problema este că Salvini și aliații săi sunt văzuți pe scară largă ca fiind pro-ruși și toxici – această alianță nu se va întâmpla niciodată”, a spus Galietti. (sursa)
