Patrick Andre De Hillerin: „Nu ne putem asuma ca printr-o măsură unidirecțională să destabilizăm tot bugetul de stat“, a chițăit Nicolae Ciucă atunci când ne-a anunțat că rămâne prim-ministru și că nu-și mai depune mandatul pentru a se realiza celebra rotativă. Carevasăzică, bugetul de stat este ceva sacrosanct care nu poate fi destabilizat prin măsuri unidirecționale. Dacă ar fi vorba despre măsuri bidirecționale sau pluridirecționale, atunci, da, ne-am mai gândi, l-am mai destabiliza. Pe el, pe buget. Dar așa, când cer doar profesorii, se cheamă că e unidirecțional.
Când cer producătorii de vaccinuri anti-COVID, însă, nu este unidirecțional. Atunci ne putem asuma să destabilizăm bugetul plătind degeaba – pentru vaccinuri pe care n-am fi avut cum să le folosim niciodată decât dacă eram obligați să ni le turnăm în cafea, în fiecare dimineață – un miliard de euro. Când cer producătorii de armament din SUA din ce în ce mai mulți bani, pentru tancuri, rachetuțe, avioane și blindate, nu e unidirecțional. Putem să ne asumăm să mărim contribuția la bunăstarea industriei militare a lumii cu 0,5% din PIB. Președintele Iohannis a decis, fără consultarea Parlamentului, desigur, în CSAȚ, creșterea cheltuielilor militare ale României de la 2% din PIB la 2,5% din PIB. Asta înseamnă 1,5 miliarde de euro anual cheltuiți în plus pentru armată și pentru achiziția de pușcoace și alte jucării de război.
Toate cererile financiare ale profesorilor nu înseamnă nici măcar un miliard de euro anual. Dar nu ne permitem să destabilizăm bugetul de stat aducând Educația la un nivel de salarizare acceptabil. În schimb, ne permitem să cheltuim 1,5 miliarde anual în plus pentru armament. Asta în mod clar nu destabilizează bugetul.
Ne-am asumat să destabilizăm bugetul și balanța datoriei publice permițându-le lui Cristian Ghinea și lui Florin Cîțu să împrumute, prin PNRR, 15 miliarde ca să facem piste de biciclete prin păduri și metrou la Cluj, dar nu ne asumăm un miliard de euro pe an pentru a nu distruge complet Educația românească. De fapt, dacă nu ne puteam asuma ceva în ultimii ani, nu ne puteam asuma trei guverne consecutive conduse de incompetenți.
Până în 2019, când Iohannis și-a instalat guvernul lui Orban, ritmul anual al îndatorării României era de aproximativ 4,5 miliarde de euro. Guvernul Orban a îndatorat România, în doar un an, cu 25 de miliarde de euro. Apoi, fără ca ăsta să fie rezultatul alegerilor, din guvern lipsind partidul cu cele mai multe voturi, Iohannis și-a instalat guvernul lui Cîțu, care a îndatorat România cu 15 miliarde de euro în nici un an. Tot fără alegeri, fără girul populației, Iohannis și-a instalat al treilea guvern personal consecutiv: Guvernul Ciucă. Și guvernul ăsta a crescut datoria României cu 18 miliarde de euro doar până la începutul acestui an. Ne-am putut asuma, așadar, trei guverne care au împrumutat, în trei ani, 55 de miliarde de euro, cât împrumuta România înainte în zece ani sau chiar mai mult. Dar nu ne putem asuma, nu este momentul să începem să facem Educația românească funcțională.
Se tot spune că există interese mari pentru ca alegătorii să fie din ce în ce mai puțin educați, pentru a putea fi manipulați și conduși mai ușor. Nu este adevărat. Este suficient, pentru a subjuga o țară, ca cei care o conduc să fie niște cretini incompetenți. (catavencii.ro)
