Tinerii care votează anul acesta pentru prima dată, indiferent dacă împlinesc 18, 19, 20, 21 sau 22 de ani, habar nu aveau cum arăta România în 2004 și nici n-au cum să știe cam cum arăta democrația românească atunci. De modul în care votează mulți dintre ei depinde dacă cei care vor avea vârsta primului vot peste zece ani vor mai putea să voteze sau, dacă vor putea, vor vota cu adevărat sau doar vor îndeplini o formalitate golită de conținut. Nu putem nici măcar să sperăm că viitoarele generații de votanți vor învăța din cărțile de istorie cum arăta, la un moment dat, democrația. Nu neapărat pentru că învingătorii sunt cei care scriu cărțile de istorie, ci fiindcă pentru a învăța ceva din ele este nevoie și de oameni care să le citească. Slabe speranțe, în România din ce în ce mai educată.
Patrick Andre De Hillerin: Traian Băsescu a fost un ticălos
de primă clasă. Turnător dovedit, în cele din urmă, al Securității, sforar neîntrecut, manipulat de Servicii în timp ce credea că le manipulează el, Traian Băsescu a mai avut, cât de cât, exercițiul democrației, inclusiv în interiorul partidului din care a făcut parte (altul decât cel comunist). Lui Băsescu nu i s-a pus totul pe tavă, a trebuit să lupte pentru tot ce a obținut.
A turnat, a trădat, a uneltit, a șantajat, a amenințat, a făcut o grămadă de nenorociri, dar și-a dat silința, s-a ostenit. Nu putem să bănuim că alegerile din 2004 ar fi fost fraudate, dar ce s-a întâmplat după aceea ține deja de alt domeniu.
Alegerile din 2009 sunt unul dintre momentele în care democrația a luat-o pe arătură în mod grav, iar utilizarea diasporei pentru a justifica o victorie improbabilă este o rețetă care s-a dovedit de succes.
Traian Băsescu avea șansa reformării României, mai ales că eram deja acceptați în NATO și în UE. A ratat-o cu brio, tocmai pentru că eram deja acceptați în NATO și UE. S-a simțit protejat, în numele unei stabilități de fațadă. Și-a subordonat Justiția, a lucrat mână în mână cu serviciile secrete pentru a-și distruge inamicii, a încercat să distrugă tot ce mișca împotriva lui. N-a reușit în totalitate. Chiar și partidul pe care l-a condus multă vreme cu mâna cartonată a dosarelor a refuzat să i se mai supună, la un moment dat. Traian Băsescu a fost un ticălos care a făcut mult rău României și a rănit mortal democrația, dar nu el a fost cel care i-a dat lovitura de grație.
Lui Traian Băsescu i-a succedat,
pe-atunci inexplicabil, Klaus Iohannis. Unui ticălos i-a urmat, pentru încă zece ani, un găunos.
Spre deosebire de Traian Băsescu, Iohannis nu a luptat cu adevărat pentru nimic din ce a obținut. A câștigat atât de ușor primul mandat de primar al Sibiului, încât a fost convins că are parte de protecție divină și că totul i se cuvine. Nu a făcut cu adevărat mare lucru în Sibiu, dar conformismul ardelenesc și norocul de a-i fi renovat Guvernul centrul orașului, ca să nu dea prost Capitala Culturală Europeană, i-au construit imaginea de mare gospodar.
Singurul lucru pe care l-a adus Iohannis în politica românească a fost nimicul suprem, forma complet lipsită de emoții și de fond, inutilitatea promovată ca interes național, stupizenia cu ștaif ridicată la rang de rafinament suprem.
Klaus Iohannis, ajuns
președinte al PNL cu încălcarea oricăror reguli și statute interne, în aplauzele entuziasmate ale unor carieriști mărunți, aruncați, la rândul lor, ca niște măsele stricate atunci când marele om nu a mai avut nevoie de ei, a reușit să distrugă PNL mai rapid și mai eficient decât au făcut-o comuniștii sovietici după 1946, reușind ce n-a reușit neo-Securitatea între 1990 și 2014, în ciuda multiplelor încercări.
Va rămâne, probabil, un punct de cotitură important în istoria politicii românești momentul în care, ajuns deja președinte, Klaus Iohannis l-a lăsat cu furculița în aer pe Vasile Blaga, la masa lungă din restaurantul Doina, atunci când a anunțat, pe ton de decret inatacabil, că noul președinte al PNL va fi, după plecarea lui, Alina Gorghiu. Găunoșenia Sa își numise drept succesoare o nulitate mai mică.
Cumva, lucrurile se leagă, pentru că singurul lucru notabil pe care l-a făcut pentru PNL Alina Gorghiu a fost să-l bage în partid pe Florin Cîțu. După care, pierzând rușinos alegerile din 2016, a cam trebuit să plece, cu coada între picioare.
Florin Câțu a fost nulitatea gomoasă pe care Klaus Iohannis a preferat-o imediat ce a putut să scape de Ludovic Orban. Alegerea lui Orban ca președinte al PNL, în 2017, a fost ultima răbufnire de orgoliu și ultima manifestare a independenței peneliștilor în fața lui Klaus Iohannis. După care marele Găunos a profitat atunci când s-a ivit ocazia și și-a impus iar nulitățile în fruntea partidului. De data asta fără a mai întâmpina vreo opoziție.
Lui Orban, aruncat afară de refuzul USR de a se alia cu el, i-a urmat Cîțu, a cărui primă grijă a fost să scape de USR-ul care-i deschisese drumul spre putere. Desprinderea de USR a însemnat și moartea politică a lui Cîțu, care a fost înlocuit cu o nulitate și mai mare. Căci, oricât ai crede că PNL nu poate găsi și nu poate alege în fruntea sa nulități din ce în ce mai mari, partidul ăsta găsește resurse pentru a coborî și mai jos, și mai jos.
Prin aducerea lui Nicolae Ciucă în fruntea PNL, Iohannis și-a desăvârșit opera. A găsit un hău la fel de mare ca el, înconjurat de ceva mai multă piele, dispus să stea pe un scaun prea mare pentru el și să nu facă absolut nimic util și, în general, absolut nimic, după modelul maestrului său.
Au trecut douăzeci de ani de când președinții
României s-au dovedit a fi un ticălos fără margini și un găunos fără fund. Cei care vor vota acum pentru prima dată habar n-au că, fie și pentru 14 ani, în țara asta a existat un soi de democrație destul de aproape de ceea ce este democrația în general. Cei care votează acum pentru prima dată vor crede că ceea ce se întâmplă e normal, că partidele aflate la putere pot face ce vor, pot cumpăra oricâtă presă vor cu bani publici, pot dicta ce și cum trebuie votat, pot minți fără ca nimeni să le spună că o fac, pot fura fără ca nimănui să-i pese.
Suntem ghinioniști, mai mult sau mai puțin. Suntem mai degrabă masochiști și suntem, cu siguranță, inventivi.
E foarte interesant să vedem ce vom mai alege după un ticălos și un găunos care ne-au mâncat douăzeci de ani din viața fiecăruia. Să sperăm, căci s-a dovedit că întotdeauna se poate și mai rău. (catavencii.ro)
