Cu siguranță, Călin Georgescu ne-a fermecat, ne-a intrigat sau ne-a speriat. Ceva tot a stîrnit în noi, personajul nelăsînd indiferent pe nimeni. Dintr-un anonim slujbaș în instituții publice, omul a devenit cunoscut de toată lumea peste noapte. Să ajungi un atît de mare influencer la peste șaizeci de ani, cu un conținut mult, mult mai slab decît al unor youtuber-i minori de pe la noi, e o realizare extraordinară. A fost și ajutat, ce-i drept. Încă nu se știe clar de cine, pentru că organele competente ne-au lămurit cam în aceiași termeni în care discutăm noi la bere despre orice. Și Călin nu mai avea mult să ne fie președinte. Ceea ce nu se va întîmpla cu Selly peste niște ani, dacă va hotărî să candideze.
M.T.: La douăzeci și patru de ani neîmpliniți, fără să fie campion olimpic ca David Popovici sau fotbalist de națională, Selly este înfricoșător de puternic. Nu trebuie să fii mare psiholog ca să vezi la el o uriașă sete de succes. E și un comunicator foarte bun. La vîrsta la care Marcel Ciolacu mai avea de așteptat vreo treizeci de ani pînă să-și ia Bac-ul, acest tînăr oltean ambițios are deja un număr de fani cu care se poate lua lejer la trîntă cu marile partide ale României. Plătitori, nu doar consumatori. Spre deosebire de PNL, PSD, AUR și toate construcțiile politice ai căror adepți îmbătrânesc, cei ai lui Selly întineresc, abia împlinind sau urmînd să împlinească vîrsta de vot. Deocamdată, sutele de mii de copii care dau năvală la Beach Please nu sînt interesați de politică. Dar, la un moment dat, vor fi. Astăzi, lumea se uită la Selly, cu invidie sau cu admirație, ca la un puștan ajuns milionar pe spatele copiilor consumatori de YouTube, TikTok și festivaluri. Bravo lui! Nu a primit nici like-uri retrocedate de ANRP, nu are nici follower–i mituiți cu găleți, făină și ulei. Cred că pe Selly ar trebui să-l luăm mult mai în serios. L-am văzut într-o conferință de presă în aer liber, la Costinești, pus la o tribună, cu microfoane în față. Deși are încă aspect de brebenel, scena îl prindea foarte bine. Iar faptul că uneori, la adunările publice unde apare, puștanii îl strigă ironic-admirativ „Ceaușescu“ sau „dictatoru’“ spune multe. Peste zece ani, să zicem, dacă micul manipulator de mase de acum va fi pus în situația să candideze la președinția statului, cu derogare, desigur, avînd în vedere că vîrsta minimă în România pentru a ocupa această funcție este de treizeci și cinci de ani, el va fi deja un monstru uns cu toate alifiile pe care alți politicieni precoce de după Revoluție nici măcar nu le-au mirosit la aceeași vîrstă. Așa că ar fi bine să fim mai atenți la felul în care îl creștem pe el și pe copiii noștri de astăzi, adică electoratul lui, ca să înțelegem ce ni se va întîmpla. (catavencii.ro)
