România a ales să meargă spre Vest, alături de Europa, iar asta e bine. Vom face asta, cel mai probabil, îmbrăcați cu aceleași haine politice. Glonțul care ne-a trecut pe la ureche e încă în zbor și, pentru că Pământul nu-i tocmai plat, cum cred unii, s-ar putea întoarce fără să mai rateze încă o dată ținta. Valul de entuziasm nu va ține o veșnicie. Președintele Nicușor Dan va trebui nu doar să facă din rahat bici, dar și să pocnească din el atât de tare încât să acopere zgomotul tuturor petardelor politice pripășite în absolut toate partidele care formează astăzi clasa politică.
A. Cristorian: Trezirea în conștiință a României needucate și profund dezamăgite nu va putea să dispară sub o adormire în optimism a României care știe să spere, să viseze și să citească. Și dacă mâine ar fi ca toată propaganda extremistă să dispară, iar în locul retoricii demente și al propagandei deșănțate să apară nesfârșite clipuri cu pisici, nemulțumirea și lehamitea justificată a unei aproape jumătăți de țară vor continua să mocnească și chiar să se amplifice.
Emoția de moment va trece,
iar realitatea ne va lovi cu o forță mai mare decât suma viselor și speranțelor într-un mâine mai bun. Gândirea critică, pierdută în momentul euforiei, ne arată că, oricât de bine intenționat și chiar pregătit ar fi Nicușor Dan, nu va putea face nimic fără costuri pe care să le decontăm din plin peste o vreme. Suntem, dacă vreți, într-un veritabil paradox. Succesul lui Nicușor Dan ține de o colaborare cu ceea ce se numesc forțe democratice. Problemele care ne apasă și pe care le-am ignorat cu grația, emulația și euforia campaniei vor începe să ne bată repede la ușă, iar Nicușor Dan nici nu este Băsescu și nici nu își permite un mandat de tip Băsescu, aflat într-un nesfârșit conflict cu toată lumea.
Partidele pro-europene vor trebui să lucreze cu Nicușor Dan, așa cum Nicușor Dan va trebui să lucreze cu ele. Și asta încă de mâine, în ciuda răgazului de câteva săptămâni pe care și l-a dat, încă din primele ore de după numărătoarea voturilor, pentru a forma un guvern. Aceste câteva săptămâni nu sunt însă suficiente. Nu pentru ceea ce contează cu adevărat, anume o curățenie și o primenire în interiorul acestor partide, ai căror lideri, fără excepție, le-au dus într-un picaj vecin cu irelevanța.
Nicușor Dan are nevoie de un guvern funcțional și mai ales stabil,
care să adune o majoritate confortabilă, iar asta înseamnă fix ce avem în prezent, plus USR. O intrare sau o continuare la guvernare a oricărui partid înseamnă renunțarea din start la reforma internă. Nu există guvernare și curățenie internă simultan, e o contradicție în termeni. Cei care mâine vor primi o felie din tortul guvernării, de la funcții la bugete și structuri în subordine, vor fi cei care se vor afla la conducerea partidelor după „reforma internă“. Căci, desigur, toate vor trece prin analize, prin studii și așa mai departe, însă atât timp cât va exista un acces la ciolan totul va fi un simulacru, căci câștigătorii unei eventuale bătălii interne sunt deja stabiliți, în sensul că ei vor fi cei care vor avea control asupra feliei guvernamentale. Iar ăștia din urmă se vor stabili în următoarele săptămâni, perioadă exprimată chiar de Nicușor Dan ca fiind suficientă pentru a încheia discuțiile asupra viitorului guvern.
Cu alte cuvinte, reforma oricărui partid, cu atât mai mult cu cât discutăm despre o reformă reală, nu așa cum au mai tot fost atâtea și atâtea până acum, necesită acel răgaz și spațiu al opoziției. N-ar fi neapărat o garanție că acele reforme interne s-ar petrece, însă ar exista premisele necesare. Ceea ce pare imposibil, în condițiile în care Nicușor și țara însăși au nevoie de o majoritate pro-europeană. Și, mai mult decât orice, au nevoie de o majoritate care să susțină acele reforme absolut necesare și, nu de puține ori, care nu convin deloc actualilor lideri din fruntea partidelor.
O formulă de guvern tehnocrat
ar putea fi o variantă, desigur. Ar putea chiar să existe câteva reforme, însă asta l-ar pune pe președinte în postura unui conflict deschis cu mai toate partidele și cu o majoritate parlamentară care, până la urmă, ar lua guvernul prizonier și l-ar bloca complet în Parlament.
Asta va fi, până la urmă, cea mai grea problemă pe care olimpicul Nicușor Dan este chemat să o rezolve. Cum să obțină un guvern cu o majoritate solidă, dar mai ales un guvern funcțional, deschis către reforme, format din partide pentru care intrarea la guvernare înseamnă eliminarea opțiunii unei reforme interne, singura care ar putea duce, cu puțin noroc și voință, spre o deschidere către acele reforme ale statului fără de care întregul proiect se va nărui.
Pare o problemă fără soluție. Însă, dacă genialul matematician va reuși să o rezolve, va fi o victorie care va face ca cele două medalii olimpice obținute cu nota perfectă să pară nimic mai mult decât un noroc chior. (catavencii.ro)
