Măreția Americii, așa cum o vede Trump, e un basm suveranist înrudit cu fanteziile Disney și cu imperialismul corporatist al lui Elon Musk. Dincolo de MAGA, America rămîne stăpînă pe grandoarea ei, dar în următorii ani va umbla pudrată cu ambițiile cînd ridicole, cînd periculoase ale noului președinte.
Doru Bușcu: Trump plutește azi pe valul unei schimbări radicale în politica SUA, dar nimeni nu știe exact, nici măcar el, cum va arăta această schimbare. Există deja niște semne, există frici, există tabere care jubilează. Unii se tem de impulsivitatea anunțată în politica externă, alții se bucură de setea lui de răzbunare. Trump a fost călcat în picioare de adversarii săi politici prin intermediul instituțiilor de forță, hărțuit și supus la nesfîrșite umilințe. De aceea, de cînd a cîștigat alegerile, e normal să fie Zmeul Zmeilor, nerăbdător și conștient de propria supremație. Asta l-a făcut să-și arunce buzduganul de vorbe înainte, ca să-și anunțe revenirea spectaculoasă și necruțătoare. A promis și a amenințat, a răsturnat ordinea mondială (deocamdată doar în cuvinte), s-a distrat pe seama tratatelor internaționale, a imaginat noi garduri împotriva imigrației și noi taxe militare pe bugetele statelor NATO, s-a jucat cu nervii europenilor, ai Rusiei și ai Chinei.
America e suficient de puternică și influentă
ca să poate duce în spate toate capriciile și excesele președinților ei. Trump e, probabil, cea mai grea povară de pînă acum, dar istoria știe că lumea are nevoie de crize noi ca să scape de crizele vechi. Chiar dacă nu are baza politică și morală ca să se țină de cuvînt cu amenințările și profețiile lui, Trump dispune de cea mai convingătoare logistică. America o să-l urmeze cu toată forța ei descurajantă, economică și militară, cîtă vreme e capabil să-i deschidă drumuri clare către profit.
Dintre toate aforismele lui Trump,
cel mai greu de tradus în viață e pacea din Ucraina. S-a mai răcit înflăcărarea din campania electorală cînd anunța că îi va împăca pe ruși cu ucrainenii în 24 de ore, așa că președintele a lungit termenul cu șase luni. Prin comparație cu această pace imposibilă, toate celelalte ambiții și sentințe par ușor de atins. De la cucerirea Groenlandei, Canadei și Canalului Panama pînă la triplarea bugetelor de înarmare ale statelor NATO, dorințele baroce ale lui Trump sînt, la urma urmei, teme de discuție între democrații. În Ucraina, însă, e un război crunt, declanșat de un stat agresor condus prin dictatură, un masacru cu peste un milion de victime la activ, care a pus ambele tabere în imposibilitatea morală, politică, militară și emoțională de a discuta.
Regimul politic din Ucraina nu poate opri războiul
fiindcă nu poate justifica numărul zadarnic de morți și răniți. Scopul luptei de apărare a fost înecat în sînge și distrugere, suferința unei națiuni întregi a fost dată la schimb pe o suprafață de pămînt care se putea, la urma urmei, negocia pașnic. Nu există o explicație pe care președintele Zelenski să o poate da poporului ucrainean și care să cuprindă, în aceeași propoziție, pierderea teritoriului și cei 400.000 de oameni irosiți.
Putin, la rîndul lui, nu poate vorbi despre pace
și să uite, în același timp, de pierderea puterii. În bilanțul actualizat, Putin a trimis la moarte peste o jumătate de milion de ruși ca să cîștige în schimb nimic, adică niște teritorii devastate și macabre, părăsite de populație și presărate cu gropi comune. Rusia, care era o țară în curs de occidentalizare pînă înainte de război, căreia Europa îi făcea curte și îi importa gazele, e azi o economie în declin, cu o populație sărăcită, lipsită de orizont și derutată de război. Iar regimul politic, cei zece mii de siloviki care extrag resursele și țin din scurt popoarele Federației, urăsc acest război care le-a diminuat privilegiile, le-a limitat accesul la Occident și le pune în pericol averile, familia și viața. Pentru Putin, pacea înseamnă să admită că a greșit, deci că nu e un lider infailibil, că nu e atotputernic și că e, deci, vulnerabil. Omul care a tîrît Rusia într-un război inutil și costisitor, care a mînjit națiunea rusă cu sînge slav nevinovat, care a sărăcit oamenii și a incapacitat economia nu poate accepta condiții de pace raționale. Pacea are sens pentru Putin doar în condiții nebunești, inacceptabile pentru Ucraina, pentru NATO și pentru SUA, iar aceste condiții sînt necesare pentru a-și justifica condiția de dictator și pentru a supraviețui. De aceea, cererile Rusiei sînt aberante și irealizabile: Ucraina să nu adere niciodată la NATO, să se „denazifice“, preluarea integrală a celor cinci teritorii invadate, discuții doar cu SUA, peste capul Ucrainei etc.
Donald Trump nu poate depăși aceste amenințări
existențiale pe care o eventuală pace le face la adresa lui Putin. Nu are cu ce să le înlocuiască, nu are ce-i oferi în schimbul pierderii puterii, căci pacea în acest moment, cînd Putin nu are nici o victorie și nici perspectiva unei victorii, e moarte curată pentru el.
Cu Zelenski lucrurile stau mai simplu.
El își dorește pacea, fiindcă Ucraina e sătulă de război și epuizată fizic și moral. Zelenski a dus un război drept, legitim și nobil, chiar dacă rezultatul a fost moarte, distrugere, suferință și 20% din țară pierdută. Dar nici el nu poate rămîne președinte în condițiile în care pacea anulează toată politica lui de luptă cu arma în mînă. Politic, Ucraina poate accepta pacea doar dacă regimul Zelenski cade. Trump poate convinge Kievul să facă o astfel de mișcare, fiindcă SUA livrează armele, dar nu poate clinti cu nimic hotărîrea lui Putin de a continua războiul. Nici măcar măreața Americă nu are cum să sleiască definitiv, prin sancțiuni, Rusia, fiindcă rușii au la îndemînă jocul de rezervă cu China, Iranul și Coreea de Nord, au piețele alternative din BRICS și mai au la dispoziție lăcomia guvernelor și corporațiilor occidentale, care fac, bine-mersi, afaceri cu Moscova pe sub radar. Pentru următorii ani, Putin nu are motive să facă pace. Are, în schimb, motive să extindă dincolo de granițele Ucrainei un război disperat, pentru care devine din ce în ce mai pregătit. (catavencii.ro)
