Astăzi, unul dintre membrii Guvernului României a rostit, cu emfaza omului care n-a citit în viața lui un raport de țară, următoarea perla:
„Comisia Europeană nu impune lucruri, nu dă to-do list.”
Așa o fi, domnule ministru, în realitatea paralelă unde probabil trăiți.
Dar aici, în lumea reală, Comisia Europeană chiar dă to-do listuri. Le numește elegant „recomandări de țară”, „jalonuri din PNRR”, „observații în cadrul semestrului european”, dar ghici ce: sunt liste! Sunt de făcut! Și dacă nu le faci, te ustură la bani, la imagine, sau la negocieri.
UE nu te tratează ca pe un copil, ci te tratează ca pe un adult care semnează contracte
Adevărul, domnule ministru, este simplu: Comisia Europeană nu impune lucruri cu pistolul la tâmplă, dar impune prin condiționalitate. Ai semnat PNRR? Ai luat banii? Atunci îți asumi reforme. N-ai chef? În regulă, dar nu mai cere a doua tranșă.
UE nu e păcălici de provincie, ca dumneavoastră, ci o construcție contractuală și dură. Și da, tratează România ca pe un stat membru egal cu celelalte. Adică exact la fel cum tratează Italia, Grecia sau Olanda: îți dă lista, o citești, o respecți, sau nu mai pupi fonduri.
Dar nu, în loc să explicăm asta publicului, în loc să ne asumăm matur, cu demnitate, că da, avem angajamente și că da, sunt grele, venim la televizor cu fandoseli de tip „nu ne impune nimeni nimic”.
Și asta nu e doar minciună. E lașitate politică.
Cine cosmetizează Comisia de frica AUR-ului, e deja în tabăra lor!
Când spui că UE nu cere, că Bruxelles-ul nu impune, că totul e o înțelegere blândă între egali, nu ești doar naiv, nu, ci dimpotrivă, ești complice la discursul populist.
Si da, avem o problemă. Nu e de comunicare, ci de coloană vertebrală.
România are nevoie de adevăr, nu de PR electoral
România e un stat membru UE. A semnat tratate, a negociat PNRR, acerut bani, are jaloane. Asta e realitatea. Nu e nicio rușine, dimpotrivă. Faptul că avem acces la zeci de miliarde prin PNRR și fonduri structurale e o dovadă că suntem în clubul celor mari. Dar clubul are reguli. Dacă nu-ți plac, există și varianta Viktor Orban. Nu e neapărat recomandată.
Dar să ne prefacem că nu știm cum funcționează UE doar ca să nu supărăm nu știm pe cine !), e o abdicare de la funcția publică, un păcat politic. Și, sincer, o insultă la adresa oamenilor inteligenți din țara asta.
Așadar, domnule ministru, data viitoare când vorbiți despre Comisie, faceți-vă temele!
Și dacă vreți să combateți extremismul, începeți prin a nu-l imita.
