Una dintre cele mai slinoase manipulări, care se repetă periodic, mai ales atunci când se discută despre buget, taxe și impozite, este cea a impozitării excesive pe muncă. „România are cea mai mare impozitare pe muncă din Europa!” ni se spune cu populism mincinos. Iar ultima găselniță (de fapt e mai veche, dar acum se bucură de ea ca de o jucărie nouă) este – pentru că tot trăim în era matematicii – să ni se spună cât timp dintr-un an lucrăm exclusiv pentru stat: „6 luni pe an muncim doar ca să plătim impozitele la stat!”.
Patrick Andre De Hillerin: „6 luni pe an muncim doar ca să plătim impozitele la stat!”. Este atâta voluptate în vocea prezentatoarelor și prezentatorilor de emisiuni când spun asta, încât adevărul nu-și mai găsește locul printre gemetele de plăcere.
Iar adevărul este cu totul altul.
În România, un salariat plătește un singur impozit din salariu: impozitul pe venit, care este de 10%.
Din același salariu, angajatul român mai plătește 10% asigurarea de sănătate și 25% pentru a avea o pensie atunci când ajunge la vârsta legală de pensionare. Acestea două nu sunt impozite, ci sunt contribuții, iar impozitul de 10% se calculează doar după ce din venitul brut au fost extrase cele două contribuții – la sănătate și pensie.
De aceea, atunci când ni se spune că plătim 45% din salariu la stat, ni se spune o minciună. La stat plătim, din salariul brut, 35%. Apoi mai plătim 10% din ce a rămas, ceea ce înseamnă 6,5% din brut. Deci, în total, un salariat plătește la stat 41,5% din salariul brut și mai plătește și angajatorul 2,25% CAM, contribuția asiguratorie pentru muncă.
Bun, având aceste date, putem spune că, de fapt, muncim pentru stat doar 6,5% din timpul în care muncim. Maxim 17 zile lucrătoare pe an.
În rest, muncim pentru noi, pentru prezent și pentru viitor. Muncim pentru a avea bani să viețuim în prezent, muncim pentru a avea asigurate servicii de sănătate pe care să nu le plătim suplimentar și muncim pentru a avea ceva bani atunci când nu vom mai munci.
6,5% din salariu nu este un impozit pe muncă mare. Din banii ăștia colectați de la toți cei care își plătesc onest dările, trebuie construită și întreținută infrastructura, trebuie suportate costurile sistemului de învățământ, trebuie suportate costurile pentru siguranță și ordine publică (armată, poliție, pompieri) și costurile funcționării statului.
Restul de bani pe care-i plătim lunar din salarii sunt, repet, direct pentru noi: pensii și asigurarea de sănătate.
Așadar, lăsați populismul ăsta cu aer de liberalism răsuflat! Nu muncim pentru stat decât în mică proporție, iar impozitul pe muncă în România este de 6,5% din salariul brut.
Dacă vreți să nu aveți o pensie asigurată de stat și nici nu vreți acces la servicii medicale pentru care să nu plătiți, putem discuta. (sursa)
