Patrick Andre De Hillerin: Era 15 ianuarie 2015, prima zi de muncă a noului președinte. Și în această primă zi de muncă a sa, președintele a chemat partidele le Cotroceni, convingându-le că 2% din PIB pentru armată e o chestie bună.
Au fost, atunci, la Cotroceni, ca reprezentanți ai poporului, Dan Diaconescu, de la PP-DD, Daniel Constantin, de la PC, Gabriel Oprea, de la UNPR, Alina Gorghiu, președinta PNL, Victor Ponta, președintele PSD, Kelemen Hunor, de la UDMR, și, desigur, Varujan Pambuccian, liderul deputaților minorităților naționale.
Toți, dar absolut toți au fost de acord că trebuie să dăm 2% din PIB pentru armată. Așa, fără vreo lege, fără să ne întrebe și pe noi, fără să fie vorba de vreun tratat internațional ratificat de Parlament pe care să fim obligați să-l respectăm. Nu, nene, nu. Pur și simplu, așa. Toți lingăii și politrucii care s-au perindat în ziua aia pe la Cotroceni au vrut să dea bine în fața noului stăpân și au acceptat o chestie care, în mod normal, ar fi trebuit să fie stabilită prin lege. Dar, de fapt, de ce? Există lege care prevede alocarea a 6% din PIB pentru educație, doar că prevederea asta este prorogată an de an și ignorată. Nu e mai bine așa? Să dăm o cârcă de bani armatei fără lege?
Pe 21 decembrie 2014
(na, că se fac opt ani de atunci), în Parlament, Klaus Iohannis a jurat. Să-și dăruiască toată puterea și priceperea, pentru propășirea…
Puterea? Care, a cui? Avea dânsul vreo putere atunci? Și-a dăruit ce? Puterea ălora care-l aduseseră la putere? N-avea cum.
Dar ne-a dăruit priceperea sa. Serios?
La ce se pricepe omul acesta? Știm că pune bine gresie, iar aici nu există plângeri, pentru că gresie nu a pus decât în casele lui. Dar la altceva se pricepe?
Țara i-o conduce mereu altcineva. Nici măcar nu e îndatorirea lui constituțională să se ocupe, deci nici nu trebuie să se priceapă.
Mașina i-o conduce altcineva, deci nici vreun șofer priceput nu e.
Pe schiuri nu l-am văzut. Așa, poze la baza pârtiei poate face și o surdomută. Poate nu e chiar Alberto Tomba.
Până și soția lui petrece mai mult timp cu antrenorul de tenis. Deci…
Deci, totuși, la ce se pricepe omul ăsta? Ce pricepere și-a dăruit? Că așa, să dăruim din ce n-avem, putem toți.
Opt ani, acht Jahre,
nici mai mult, dar deloc mai puțin.
Acht Jahre în care nici măcar faptul că, probabil, știe diferența dintre „Guten Tag“ și „Grüß Gott“ nu ne-a ajutat. Pe noi. Pe mine, pe cel de lângă mine, pe cel aflat departe de noi care și-a amenințat părinții ca să-l voteze.
Dar dacă, printr-o minune, cumva, i s-ar putea prelungi mandatul, sau dacă ar mai putea avea dreptul la încă un mandat, cu toată inactivitatea lui legendară, Klaus Iohannis ar fi în grațiile poporului.
Pentru că e de-al nostru, e bun. Nu face nimic, așa cum nici noi nu facem. Bine, noi mai dăm din gură, iar lui partea asta îi lipsește. Dar nu e o problemă. Găsește oricând limbuți care să-l exprime.
Vă dați seama prin ce chinuri trece omul, în perioada asta? E o nulitate la nivel european, nu este luat în calcul pentru nici o funcție cu adevărat mai importantă decât cea de grădinar la Parlamentul European… Cumplit.
Trebuie făcut ceva, că doar nu vrem să ne trezim cu Dăncilă președinte. Haideți să schimbăm Constituția! Haideți să dăm oamenilor dreptul de a deține trei, patru sau chiar cinci mandate de președinte. De ce? De geaba, am spune, dacă am fi francofoni. Von Geaba, însă, spunem în situația actuală. Von Geaba! (catavencii.ro)
