Evacuarea bolnavilor – unii pe targă, alții cu cadre metalice sau în scaune cu rotile – de la Spitalul Foișor din București în timpul nopții indică nu doar disperarea guvernanților de „dreapta” în gestionarea crizei COVID-19, dar este și un act simbolic care marchează supremația COVID-19 în România, scrie printreranduri.net.
Nimic altceva nu mai contează decât lupta anti-COVID! Nicio altă boală nu poate fi mai gravă decât SARS-COV-2! Cei care suferă de alte boli sau, cum a zis Arafat, atâta timp cât oamenii pot sta în picioare cât de cât, nu au o stare foarte gravă, ajung evacuabili din orice spital, la orice oră din zi și noapte.
Contează doar bolnavii cu COVID-19, care primesc toată atenția și îngrijirea (deși e loc de discuții și aici vizavi de ce tratamente primesc aceștia). Ceilalți bolnavi sunt de rangul doi, nu sunt cazuri urgente.
Ce nu se spune, dar se lasă de înțeles este că „autoritățile” au făcut o selecție naturală și o ierarhizare a pacienților, iar cei infectați cu COVID-19 beneficiază de discriminare pozitivă. Aceștia trebuie salvați cu orice preț, inclusiv cu prețul de a neglija și de a nu respecta drepturile și demnitatea pacienților care au ghinionul să sufere de alte boli!
Când Arafat spune că „trebuie
să înțeleagă toată lumea că aceste decizii grele pentru noi, dar sunt necesare ca să prevenim pierderea unor vieți care au nevoie de aceste locuri”, el încearcă să facă acceptabilă ideea că statul român poate să îi neglijeze pe ceilalți pacienți. Adică lumea trebuie să accepte că, din cauza incapacității guvernanților, de aici încolo pot deveni oricând victime colaterale ale luptei anticovid. Pentru că așa e la război: unii se luptă, alții mai și mor!
Și uite așa, ajungem în situația în care „eroii” luptei anticovid, încercând să-i salveze pe unii ajung să îi omoare pe alții. Nu știm dacă e o decizie asumată sau e doar prostie. Sau poate e doar limita înțelegerii și capacității lor.
După cazul de la Spitalul Foișor a devenit limpede că orice bolnav din România (internat în oricare spital) poate fi evacuat din salon, dacă „autoritățile” consideră că spitalul acela trebuie transformat în suport COVID-19. Un bolnav se poate aștepta să fie externat chiar mai repede decât ar trebui, dacă „autoritățile” au nevoie de locul său și consideră că sunt necesare acțiuni care să prevină pierderea altor vieți (ale pacienților COVID-19). Mai pe românește, mesajul statului este că dacă nu suferiți de COVID-19, sunteți sacrificabili!
Apropo de sacrificii. Știți că această criză sanitară a generat în România, direct sau indirect, un număr suplimentar de decese foarte mare?
România se află pe locul 10 în lume, într-un clasament al mortalității în exces raportat la populație, în timpul pandemiei, potrivit unei statistici realizate de Financial Times pe baza datelor adunate până pe 6 aprilie.
Mortalitatea în exces este un indicator folosit în epidemiologie, care se referă la numărul de decese generate de toate cauzele în timpul unei crize, peste media anilor precedenți.
Excesul de mortalitate îi poate include, spre exemplu, și pe cei afectați indirect de pandemie, adică cei care au murit de alte boli pe care nu le-au mai putut tratat din cauza crizei, dar și pe cei care au murit tot de COVID, dar nu au fost diagnosticați.
Cu alte cuvinte, este un indicator care exprimă mai corect efectul crizei sanitare decât cifrele și statisticile cosmetizare ale Guvernului.
Potrivit datelor Financial Times, în timpul pandemiei, în România au murit în jur de 2.100 de oameni la fiecare milion de locuitori. 2.100 în plus față de anii precedenți!
România este depășită din acest punct de vedere de state precum Peru, Bulgaria, Mexic și Cehia. În Peru au murit cu aproximativ 4.500 de oameni mai mult la milionul de locuitori, față de media anilor precedenți, în vreme ce în Bulgaria au murit cu peste 3.000 de oameni în plus.
Însă țara noastră a înregistrat mai multe decese în exces în comparație cu țări precum Marea Britanie, SUA, Italia sau Spania, care au confirmat oficial un număr foarte mare de decese COVID. De fapt, într-un clasament al numărului de decese COVID oficiale, raportate la milionul de locuitori, toate aceste țări se află peste România.
Aceste date dezvăluie imaginea reală din România: la noi, mor cu zile mult mai mulți bolnavi decât ar trebui și asta pentru că „autoritățile” sunt mult prea ocupate să lupte pe frontul anti-covid. Cel puțin asta declară ele că fac, pentru că rezultatele „luptei” lor încă nu se văd…
Când nu ai făcut nimic pentru a preveni izbucnirea unui incendiu, atunci când acesta se va produce vei acționa haotic și dezorganizat. Așa și cu gestiunea crizei sanitare. Când, de un 1 an de zile, nu testezi suficient, nu pregătești sistemul de sănătate, nici măcar nu vaccinezi cât ar trebui, ajungi să re-acționezi la repezeală. Iar graba strică treaba! Și așa vei face și la valul 4 și la valul 5.
Nu știm dacă pe pompierii care au reușit să stingă incendiul de la etajul 5 și i-au salvat pe locatari dar au inundat și înecat vecinii de la etajul 4 îi va lăuda cineva pentru intervenția lor „curajoasă”. La fel cum nu știm cine îi mai apreciază pe Orban, Cîțu, Arafat, Voiculescu, etc., când aceștia pur și simplu nu sunt capabili să îi trateze la fel (egal) pe toți cetățenii, respectiv toți pacienții. Știm însă că nu putem accepta ca statul român să îi salveze doar pe unii și să îi lase să moară cu zile pe alții. Ar însemna că acceptăm falimentul unei guvernări și falimentul unui stat. (printreranduri.net)
