Săptămâna trecută, Laura Codruța Kövesi, pe care mulți o văd câștigătoare a turului doi al alegerilor prezidențiale, dacă ajunge până acolo, a amenințat România, din poziția sa de procuror-șef al Parchetului European.
Da, doamna Kövesi, nemulțumită de cum a ieșit o lege din Camera Deputaților, a amenințat România. Nu pe cei 330 de deputați, nu pe cei 136 de senatori, nu Guvernul și nu președintele. Doamna Kövesi, posibil candidat la viitoarele alegeri prezidențiale, a amenințat România cu suspendarea fondurilor europene pentru că nu respectă statul de drept.
Pentru parlamentari sau pentru Guvern, pentru președinte, suspendarea fondurilor europene nu e vreo dramă. Pentru restul României, însă, este. Pentru România, cele aproximativ 45 de miliarde de euro (inclusiv PNRR) plus cele aproape 16 miliarde din împrumuturile PNRR care ar trebui să intre în țară via UE până în 2027 sunt vitale.
O parte din acești bani vor fi cheltuiți aiurea (s-a început deja), o parte vor fi dirijați către companii private care nu vor da absolut nimic înapoi societății, dar o parte vor fi folosiți pentru lucrări absolut necesare, pentru nu neapărat modernizarea țării, dar măcar pentru aducerea sa în contemporaneitate.
Prin amenințarea sa, așadar, Laura Codruța Kövesi nu lovește în Parlament, Guvern sau în Președinție. Lovește în câteva sute din cele peste 3.000 de administrații locale, lovește în câteva mii de firme care ar avea nevoie de banii ăia pentru dezvoltare și pentru crearea unor locuri de muncă, lovește în asociațiile societății civile care nu trăiesc rău deloc din fonduri europene, lovește în câteva sute de mii de angajați.
Lovește în toți cei care astăzi beneficiază de facilități fiscale, inclusiv în IT-ști. Fără acești bani veniți de la UE, PIB-ul României va scădea considerabil, iar Guvernul nu-și va mai permite nici să păstreze facilitățile fiscale și scutirile de impozite, nici nu-și va mai permite să împrumute vreun leu.
Pur și simplu, pentru România, în acest moment, în orice moment de aici încolo pentru o lungă perioadă de vreme, încetarea finanțărilor europene n-ar însemna decât recesiune, austeritate, o criză și mai accentuată decât cea actuală și chiar decât cea care urmează.
Și atunci, cum poate cineva care vrea să ajungă președinta României să-și pună propria țară în fața unei asemenea amenințări?
Când s-au făcut toate măgăriile posibile ca doamna să ajungă procuror-șef al EPPO, ni s-a spus că este în interesul țărișoarei, că va fi o victorie a României. Vedem, deocamdată, că România ar fi prima care să aibă greu de tras din partea doamnei Kövesi.
Placa ei este aceeași, e despre corupția care face și drege, care nu ne lasă în pace, care naiba mai știe ce. Doar că lucrurile astea trebuie și dovedite, nu doar enunțate. Iar la capitolul dovedit acuze, DNA-ul din vremea lui Kövesi a stat cel mai prost dintre toate parchetele europene. Victoriile s-au datorat dosarelor întocmite și trimise în judecată pe vremea lui Daniel Morar, iar dosarele din vremea lui Kövesi, realizate mai degrabă de SRI și de procurori la rândul lor corupți, gen Portocală, au adunat achitări pe bandă rulantă.
Dacă acum, când este o amărâtă de procuroare-șefă fără puterea pe care o avea în țară, Laura Codruța Kövesi este atât de înverșunată împotriva propriei țări, încercați să v-o închipuiți în funcția de președintă. Este c-o vedeți pe la Bruxelles rupându-și costumașele de Ană Pauker reșapată, rugându-se de mai-marii Europei: „Dați-ne afară din UE, tăiați-ne banii, amendați-ne, decapitați-ne! Nu vă merităm!“? Știu, numai gândul că s-ar putea dezgoli în public sfâșiindu-și teatral hainele poate provoca disfuncții sexuale, dar cine a început?
Patrick Andre De Hillerin / catavencii.ro
